EGOISM Șl FERICIRE

La o grădiniță cu copii de cinci ani, educatoarea îi întrebă:

– Ce înseamnă să fii egoist?

Unul dintre micuți dădu un răspuns care-l caracteriză.

– A fi egoist – spuse el – înseamnă ca ceilalți copii să nu țină la mine.

Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire. Pentru aceasta, prima și cea mai imperioasă necesitate pe care o avem este aceea de a iubi, de a ne da, de a ne dărui.

Când nu este satisfăcută această necesitate, aceasta ne trădează, devine pasivă: se transformă în necesitatea de a ni se dărui.

Și oricât de mult ni s-ar da, întrucât necesitatea noastră este de a ne da, niciodată ceea ce ni se dă nu ne satisface, niciodată nu ne este îndeajuns. De aici rezultă tragedia egoistului.

Nu există niciun egoist fericit. Egoismul și fericirea sunt stări contradictorii.