La o nuntă, unul dintre comeseni degusta, mai bine spus, înfuleca unul dintre multele feluri. La un moment dat, când deja mâncase destul, uimit de cât poate băga în stomac, făcând o pauză din sârguincioasa lui muncă, îi spuse tovarășului de lângă:

– Ca să vezi cât se poate economisi zilnic! Burta era sătulă deja și cât mai încape încă!


Îmi amintesc de rugăciunea pe care un alt mâncău o spunea când termina de mâncat: „Dă-mi, Doamne, harul să pot digera mâncarea abundentă pe care tocmai am ingerat-o”.

Există oameni care trăiesc ca să mănânce. Formează o specie cu un stomac, o „burtă” enorm de elastică.

Una este să mănânci pentru a trăi și alta, total diferit și puțin uman, să trăiești ca să mănânci.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013