„EL MĂ PRIVEȘTE”

Se povestește în viața Parohului de Ars o întâmplare fascinantă: un om stătea ore în șir în biserică, nemișcat, în fața tabernacolului. Într-o zi, sfântul paroh l-a întrebat:

– Ce faci în tot acest timp? Ce rugăciuni spui? Ce-i spui Domnului?

Bătrânelul, surprins, răspunse:

– Nu spun nimic. Nu mă rog nicio rugăciune. Eu îl privesc și El mă privește.

Ne rugăm, aproape întotdeauna, căutând să aflăm ce putem și trebuie să facem pentru Dumnezeu. Nu este rău, însă, de multe ori și mai întâi de toate, trebuie să vedem ceea ce el face pentru noi. Cu alte cuvinte: trebuie să-l privim pe Dumnezeu și să ne știm și să ne simțim priviți, iubiți și doriți de el.

Dacă această convingere se întipărește în sufletele noastre, binecuvântată rugăciune: a dat un rod mare. Contactul cu Domnul ne îmbunătățește.