ENIGMA VÂRSTEI

Fabia Dolabela era o damă romană care jura că are treizeci și doi de ani. Observând la toți un zâmbet neîncrezător, îi spuse lui Cicero:

– Spuneți-le că nu mint, căci pe Cicero toată lumea îl va crede.

– Vă pot asigura că este adevărat – spuse Cicero -, căci de vreo zece ani tot aud aceasta. Atâta insistență în a apăra o cauză nu pare să fie opera unui mincinos.

Vârsta anumitor persoane – nu doar femei este o enigmă greu de descifrat. În realitate, nu este doar o vârstă, ci sunt trei: cea pe care spun că o au, cea pe care pare că o au și cea pe care într-adevăr o au.

În copilărie și în tinerețe avem pretenția de a fi considerați mai mari. La maturitate și la bătrânețe vrem să facem să se creadă că suntem mai tineri.

Anii nu cresc, nici nu scad prin ceea ce alții cred. A considera contrariul este lipsă de chibzuință. Și aici sinceritatea și chibzuința merg mână în mână.