EȘEC

Atunci când Napoleon planifica să invadeze Anglia (noiembrie 1803), unul dintre consilierii lui încerca să-l facă să se răzgândească în fața dificultății operațiunii. Unul dintre marile obstacole pe care le vedea consilierul era trecerea Canalului Mânecii. Împăratul îi răspunse:

– Este o groapă peste care se trece, dacă există curaj pentru aceasta. Niciodată nu am face nimic dacă vrem să asigurăm dinainte reușita acțiunii noastre.

Teama de eșec este foarte umană. În schimb, această teamă, ca, de altfel, toate temerile, este paralizantă. Cel mai rău eșec este acela de a nu face ceea ce trebuie să facem de teamă față de eșec.

Ne revine să punem din partea noastră toate mijloacele, umane și supranaturale, pe care le putem pune. Rezultatul este un eșec? Dacă am făcut ceea ce puteam face, nu suntem responsabili de eșec nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața propriei conștiințe. Suntem responsabili de punerea mijloacelor, nu de rezultat.

Este bine să avem prezent acest adevăr la momentul acceptării unui angajament, la momentul încercării de a-i ajuta pe ceilalți, la momentul când facem ceea ce trebuie să facem. Să nu eșuăm din teama de a eșua.