ESTE MAI DEGRABĂ NECESITATEA DECÂT RĂSPUNSUL

Mama unui copil mongol dorea din tot sufletul ca fiul ei să poate face prima sfântă Împărtășanie. Îi era teamă că se va dovedi incapabil.

L-a dus la preot și i-a împărtășit temerile sale:

– Nu știu dacă va putea. Întrebați-l, însă mi-e teamă că nu va ști să răspundă.

– Fiți fără teamă, doamnă – i-a spus preotul. E de ajuns să înțeleagă esențialul. Isus nu a rămas în Euharistie pentru a primi un răspuns. A rămas pentru a satisface necesitatea noastră. Dacă el nu știe să mulțumească, mulțumiți dumneavoastră pentru el.

Euharistia nu este un drept uman. Este o revărsare divină de iubire. 

Domnul nu a rămas în Euharistie ca să o merităm, ci ca să avem nevoie de ea. Recunoașterea nevredniciei noastre și a sărăciei noastre este condiția de bază a pregătirii pentru a-l primi.

„Dumnezeu umple vasele pe care le găsește goale” (Kempis). Însă dacă vasul se astupă, pentru că se crede plin, nimeni nu-l poate umple.