ESTE TIMPUL POTRIVIT SĂ ÎL CĂUTĂM PE DOMNUL
LECTURA I
Este timpul de a-l căuta pe Domnul.
Citire din cartea profetului Osea 10,1-3.7-8.12
Israel era o vie mănoasă, care făcea roade din belşug. Cu cât se înmulţeau roadele, cu atât el înmulţea altarele; cu cât era mai bun pământul, cu atât mai mult înfrumuseţau stelele. 2 Inima lor este împărţită: s-au făcut vinovaţi. Dar el le va sfărâma altarele şi le va distruge stelele. 3 Acum ei zic: “Nu avem rege, căci nu ne-am temut de Domnul: ce poate să facă regele pentru noi?” 7 A încetat Samaria, iar regele ei este ca spuma la suprafaţa apei. 8 Vor fi distruse înălţimile din Aven, păcatul lui Israel; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Vor spune munţilor “Acoperiţi-ne!”, şi dealurilor, “Cădeţi peste noi!” 12 Semănaţi pentru voi în dreptate şi veţi secera cu bunătate. Desţeleniţi pentru voi un teren nou! Este timpul de a-l căuta pe Domnul până când va veni să plouă dreptatea pentru voi.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.4-5.6-7 (R.: cf. 4b)
R.: Căutaţi fără încetare faţa lui Dumnezeu.
sau:
Aleluia.
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.
4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii sale! R.
6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) “S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)
EVANGHELIA
Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,1-7
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: “Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”!
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, m-ai binecuvântat primindu-mă să fac parte din Împărăția Ta. Nu permite să uit vreodată de acest dar minunat. Tu ai transformat vechea creație într-o nouă creație care va dura până la sfârșitul veacurilor. Sunt binecuvântat să iau parte la această transformare a întregii societăți.
Prosperitate și idolatrie
În prima lectură, Osea anunță judecata lui Dumnezeu împotriva Israelului păcătos. El spune că națiunea va deveni o pustietate, poporul va fi în curând strămutat în Egipt și Asiria, monarhia din Israel va cădea, iar sanctuarele idolatre din Betel și Dan vor fi distruse. Lectura de astăzi face legătura între prosperitatea materială a Israelului și idolatria sa: cu cât Israelul prospera mai mult, cu atât se ridicau mai multe altare pentru zei. Isus ne va învăța că nu putem sluji și lui Mamona și lui Dumnezeu (Mt 6,24; Lc 16,13). Poporul lui Israel a ales zeii Mamona și Baal în locul singurului Dumnezeu adevărat. Poporului Israel i se reamintește de către Osea să-L caute pe Domnul, iar Psalmul Responsorial ne spune să căutăm mereu fața Domnului. Inimile care îl caută pe Domnul se bucură pentru că sunt pline de adevărată bucurie. Cei care îl caută pe Domnul se gândesc la trecut și își amintesc de faptele sale minunate, de semnele sale (miracole-semne-profeții) și de judecățile sale. Psalmul se referă la promisiunile legământului încheiat cu Abraham și sugerează că, în calitate de descendenți ai lui Abraham și fii ai lui Iacob, oamenii sunt moștenitori ai promisiunilor (Ps 105,7-12).
Căutați și găsiți de Dumnezeu
Căutarea lui Dumnezeu înseamnă și să ne lăsăm găsiți de El. Găsirea lui Dumnezeu nu presupune doar o rezultatul efortului nostru. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu face primul pas – El este cel care ne caută ca pe niște oi pierdute. În Evanghelie, Isus le cere apostolilor săi nou instituiți să meargă la oile pierdute ale casei lui Israel. Chemarea și trimiterea apostolilor marchează o nouă etapă în activitatea publică a lui Isus. Până la acest moment, Isus a fost cel care învăța, proclama Evanghelia Împărăției, a vindecat boli și suferințe și a alungat duhurile necurate. Acum, după ce i-a instituit pe Cei Doisprezece ca apostoli, Isus le conferă autoritate asupra duhurilor necurate, puterea de a vindeca orice boală și neputință și misiunea de a proclama venirea Împărăției lui Dumnezeu. Mesajul Evangheliei propovăduit pentru prima dată de apostoli a fost îndemnul la convertire și pocăință, pentru că Împărăția lui Dumnezeu era aproape (Mt 4,17). După Învierea lui Isus, îndemnul la pocăință a rămas, dar acum oamenii trebuiau să fie botezați pentru iertarea păcatelor și primirea darului Duhului Sfânt (Fap 2,38). Botezul nu mai este un semn al pocăinței, ci un semn efectiv (un sacrament) care iartă păcatele, îl introduce pe creștin în viața dumnezeiască prin împărtășirea cu moartea și învierea lui Isus. Isus a făcut semne și minuni pentru a-i convinge pe oameni să creadă în el, că el este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume pentru a o salva și a o conduce la viață. Apostolii vor săvârși și ei semne și minuni, ca mărturie a mântuirii noastre prin Isus Cristos.
Misiunea apostolilor
Apostolii au ascultat Predica de pe munte și au putut să transmită acest mesaj în prima lor călătorie misionară: Fericirile; împlinirea Legii și a Profeților în Isus din Nazaret; îndemnul reînnoit la sfințenie și desăvârșire; evitarea spectacolului cu pomana, rugăciunea și postul; adunarea comori pentru cer și slujirea lui Dumnezeu; încrederea în providența lui Dumnezeu; că Dumnezeu este Tată și oferă daruri bune copiilor săi. În cele din urmă, apostolii au predicat despre Isus, i-au ajutat pe oameni să îl cunoască și i-au încurajat să îl urmeze ca și discipoli ai săi. După Rusalii, apostolii și ucenicii lui Isus vor fi trimiși din nou, nu doar la oile pierdute ale Israelului, ci la toate națiunile. Această trimitere continuă și astăzi. Noi suntem trimiși să proclamăm tuturor popoarelor Vestea cea Bună a mântuirii. Toți bărbații și toate femeile îl caută pe Dumnezeu: această dorință este înscrisă în inima omului. Suntem creați de Dumnezeu și pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu nu încetează niciodată să ne atragă la sine. Numai în Dumnezeu vom găsi adevărul și fericirea pe care nu încetăm niciodată să le căutăm (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 27). „Dacă omul poate să-l uite sau să-l respingă pe Dumnezeu, Dumnezeu, în schimb, nu încetează să-i cheme pe toţi oamenii să-l caute, ca să trăiască şi să găsească fericirea. Dar această căutare pretinde de la om întreg efortul inteligenţei, voinţă dreaptă, „inimă curată” şi, de asemenea, mărturia celorlalţi, care să-l îndrume în căutarea lui Dumnezeu” (Catehismul Biserici Catolice, 30).
Doamne Isuse, tu ești Păstorul cel Bun care își caută mereu oile pierdute, își conduce mieii spre ape de odihnă, își hrănește turma cu pășuni bogate și o protejează de lupii demonici. Învață-mă să fiu și eu un bun păstor.
Proclam aceeași Evanghelie ca cea a lui Isus?
Cât de asemănătoare este mărturia mea cu învățătura din Predica de pe Munte? Sau este diferită?
Pe ce pin accentul atunci când le vorbesc altora?
Modul meu de propunere a Evangheliei este pe deplin în concordanță cu ce ne-a transmis Isus sau aleg să predic doar ceea ce îmi place?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: