ESTE VALABIL CEEA CE SLUJEȘTE

Pentru motive încă neclare, cardinalul Richelieu l-a închis la Bastilia (februarie 1631) pe mareșalul François de Bassompierre. Nu a ieșit de acolo până în anul 1642, după moartea cardinalului.

Prezentându-se din nou în fața regelui Ludovic al XIII-lea, monarhul l-a întrebat câți ani are.

– Maiestate – răspunse mareșalul –, am cincizeci de ani.

– Numai? spuse monarhul. Credeam că ai undeva la șaizeci.

– Nu-i iau în calcul pe cei zece petrecuți în Bastilia, pentru că nu i-am folosit în slujba Maiestății Voastre.

Dumnezeu ne dă timpul pentru a realiza planurile sale, proiectele sale. Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, a vrut să se slujească de noi pentru a ne putea răsplăti.

Anii pe care nu-i folosim în slujba lui Dumnezeu și a fiilor săi, frații noștri, sunt ani pierduți.

Dacă eu – asemenea mareșalului francez – aș număra doar anii pe care i-am folosit, într-adevăr, în slujba lui Dumnezeu, ce vârstă aș avea? Aș trece de copilărie?