ETERNITATE

O bătrână împlinea o sută de ani. Cineva dintre invitații la sărbătoarea sa o întrebă:

– Cum vă simțiți?

– Rău, foarte supărată – răspunse centenara. Am fost la medic și mi-a dat să iau încă o pastilă… Este un deranj să fie nevoie să iei, deja pentru totdeauna, o pastilă în plus în fiecare zi.

Aici, „pentru totdeauna” nu este niciodată adevărat, niciodată real. Este foarte relativ. Nici măcar cei care se căsătoresc nu se căsătoresc „pentru totdeauna”. Se căsătoresc „până când moartea îi va despărți”.

În loc de „pentru totdeauna” ar trebui să se gândească și să se spună „un pic mai mult”.

Fidelitatea întotdeauna este o realitate a astăzi-ului, a zilei prezente.

Iar mâine – când va sosi, dacă va sosi – va fi, de asemenea, astăzi.