EU MĂ DECLAR SPECTATOR

Un preot le explica unor copii la catehism cum diavolul ne ispitește și îngerul păzitor ne apără și ne ajută. Ca să-i facă să înțeleagă mai bine, le-a spus următorul exemplu:

— De multe ori, dimineața, când mama vă strigă să vă treziți, îngerul păzitor vă spune: „Haide, este vremea să te scoli!”, iar diavolul pare că vă spune: „Nu-l băga în seamă! Continuă să dormi!”

Unul dintre cei prezenți, ceva mai mărișor, spuse:

— Mie mi s-a întâmplat aceasta dimineață.

— Și tu ce-ai făcut? îl întrebă preotul.

— A, eu le-am spus: „Ei bine, până când voi ajungeți la o înțelegere, eu mai trag un pui de somn”.

În această luptă care se dă în interiorul fiecăruia dintre noi, nu suntem spectatori. Suntem protagoniști. Acțiunea noastră este hotărâtoare: rezultatul depinde de fiecare în parte.

Putem obține ca această bătălie ori să-i fie pe plac lui Dumnezeu, ori să-l ofenseze sau, altfel spus, să ne fie de folos sau să ne prejudicieze, să fie o victorie sau să fie o înfrângere.

Victoria va fi rezultatul efortului nostru și al harului lui Dumnezeu, har care nu lipsește niciodată, dacă îl cerem cu umilință.