EU SUNT CU VOI ÎN TOATE ZILELE
EVANGHELIA
Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,16-20
În acel timp, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. 17 Cum l-au văzut, s-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau. 18 Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: “Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, 20 învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”
Cuvântul Domnului
Doamne, ajută-mă să accept invitația ta de a urca pe munte; dă-mi posibilitatea să mă ridic deasupra limitelor mele, să mă încred mereu în puterea ta și să am parte de darul răscumpărării tale. Doamne, îți cer cu umilință acest har: ajută-mă să mă apropii de tine și să mă încred în tine.
„Cei unsprezece discipoli au mers în Galileea”
Ierusalimul era un oraș mare – zgomotos, aglomerat și oarecum sufocant. Apostolii tocmai experimentaseră oroarea crucificării lui Isus și propria renunțare la El. Am putea să-i considerăm în mod rezonabil ca fiind post-traumatici. În acel moment de angoasă, Isus a intervenit și i-a invitat să se întâlnească cu el în Galileea. La două-trei zile de mers pe jos de la Ierusalim, Galileea era liniștită și frumoasă și, în acea perioadă a anului, era în plină înflorire. Poate că Isus îi invita pe discipolii săi să respire, să admire frumusețea naturii și să se deconecteze. La fel ca apostolii, putem fi uneori epuizați pe plan personal în anumite circumstanțe ale vieții. Poate fi nevoie de efort din partea noastră (poate nu trei zile de mers pe jos!); poate constitui o adevărată formă de stăpânire de sine să mergem să ne întâlnim cu Isus. Dar atunci când mergem spre el, de exemplu, la o Oră de Adorație, îl găsim, așteptându-ne cu darul iubirii și păcii sale, gata să ne înnoiască.
„S-au prosternat în faţa lui, dar unii se îndoiau”
O altă traducere spune: „Și văzându-l, se închinau, dar unii se îndoiau”. Uneori îl adorăm – și alteori ne îndoim. Putem simți un sentiment de invidie sfântă față de faptul că ucenicii l-au putut vedea pe Isus. Deși îl însoțeau pe Isus, ei erau însă uneori confuzi, egocentrici și slabi și nu realizau pe deplin puterea și dragostea lui Isus, chiar dacă acesta era chiar în fața ochilor lor. Și noi putem fi atât de dureros de asemănători cu ei, așa că trebuie să ne rugăm să putem vedea – să putem recunoaște puterea Lui și să unim cu umilință slăbiciunea noastră cu puterea sa.
„Mergând, faceţi ucenici din toate neamurile… Eu sunt cu voi în toate zilele”
Ce moment crucial; apostolii au primit marea lor misiune! Isus nu a petrecut trei ani învățându-i și formându-i pentru a fi „bogați și fericiți” din punct de vedere spiritual. Nu! I-a format pentru a fi preoții săi, oamenii săi deosebiți, pentru a împărtăși Vestea cea Bună a iubirii sale răscumpărătoare cu întreaga lume – și au făcut-o! Cum de au fost atât de eficienți? Modul în care au făcut-o a fost atât de simplu și de clar, încât l-am putea trece cu ușurință cu vederea: s-au rugat. S-au întors la Ierusalim, s-au alăturat Maicii Domnului și s-au rugat. Suntem chemați să urmăm exemplul lor umil, dar eficace. Putem să ne simțim uneori prea ocupați pentru a ne ruga sau să simțim că alocăm din timpul nostru necesar pentru întâlnirile și obligațiile noastre pentru că „trebuie să ne rugăm”. Numai atunci când îi permitem lui Isus să fie puterea noastră, putem fi cu adevărat creștini, adevărați apostoli și adevărați vestitori ai Împărăției sale.
Doamne, încerc să-mi imaginez ce s-a întâmplat după ce apostolii te-au pierdut din ochi. În timp ce îngerii li se adresau pe pământ, nenumărați îngeri și suflete răscumpărate, printre care Adam și Eva, Moise, profeții, Ioan Botezătorul, Iosif și nenumărați alții, te-au întâmpinat când te-ai înălțat la Tatăl. Nicio experiență pământească fericită nu se poate compara cu bucuria fulminantă a acelui moment; fanii care aclamă sălbatic pe un stadion nu se pot compara cu o astfel de expresie a fericirii universale! Permite-mi să mă alătur acelei explozii de laudă, într-o zi, în Paradis.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi intra într-o biserică sau într-o capelă și voi petrece câteva momente singur cu tine, cu inima plină de recunoștință față de dorința ta de a mă însoți și cu anticiparea plină de speranță că te voi întâlni față în față.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: