„EU SUNT VIŢA CEA ADEVĂRATĂ”

LECTURA I
Le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul.
Citire din Faptele Apostolilor 9,26-31
În zilele acelea, când a ajuns la Ierusalim, Saul a încercat să se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, necrezând că este şi el discipol. 27 Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum a predicat cu îndrăzneală la Damasc în numele lui Isus. 28 Iar el umbla în Ierusalim împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului. 29 Vorbea şi discuta aprins şi cu eleniştii, dar aceştia căutau să-l ucidă. 30 Când au aflat fraţii, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars. 31 Aşadar, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),26b-27.28 şi 30.31-32 (R.: 26a)
R.: La tine, Doamne, este lauda mea în adunarea cea mare.
sau:
Aleluia.
26b Îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.
27 Cei sărmani vor mânca şi se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:
“Inimile lor să trăiască în veci!” R.
28 Îşi vor aduce aminte
şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.
30 Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui toţi cei care dorm în pământ,
în faţa lui vor îngenunchea toţi cei care coboară în ţărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el. R.
31 Descendenţa mea îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare
32 şi vor face cunoscută dreptatea lui
poporului care se va naşte:
“Domnul a făcut acestea!” R.
LECTURA A II-A
Aceasta este porunca lui: să credem şi să ne iubim!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,18-24
Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul. 19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr: ne vom linişti inima înaintea lui 20 pentru că, chiar dacă inima noastră ne acuză, Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte toate. 21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu 22 şi orice i-am cere primim de la el pentru că păzim poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut. 23 Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii după cum ne-a dat poruncă. 24 Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi: după Duhul pe care ni l-a dat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) “Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine acela aduce roade multe”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. 2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. 3 Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. 7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! 8 În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu mă inviți să mă bucur de slava ta cerească. Tu dorești să rămân unit cu Fiul tău și să aduc roade pentru Împărăția ta. Nu mă lăsa să mă despart vreodată de tine și de dragostea ta. Dar dacă nu reușesc, condu-mă la pocăință și restabilește-mă ca și fiu al tău.
Isus, Vița cea adevărată
Deși Isus, în Evanghelia după Sfântul Ioan, nu vorbește în parabole, el folosește imagini puternice și profunde pentru a transmite adevăruri spirituale deosebit de importante. Imaginea de astăzi este cea a unei vițe de vie. Tatăl este Viticultorul care îngrijește și curăță Vița de vie, care este Cristos. Noi suntem mlădițele și putem aduce rod numai dacă rămânem uniți cu Vița de vie. Pe de o parte, imaginea ne vorbește despre realitatea harului și despre modul în care trebuie să cooperăm cu harul. Nu putem aduce rod și nu putem săvârși nicio faptă bună dacă nu rămânem uniți cu Cristos și dacă nu acceptăm ca harul Duhului Sfânt să pătrundă trupul și sufletul nostru. Pe de altă parte, realitatea unirii cu Cristos, Vița de vie, înseamnă să participăm și la suferința sa. Acest lucru este simbolizat de imaginea tăierii. Dumnezeu va tăia încăpățânarea și împietrirea inimii noastre. Suferința, încercările și necazurile vor purifica iubirea noastră și ne vor face să aducem roade pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ucenicia creștină nu implică o viață ușoară și confortabilă, dar este o viață glorioasă, care presupune sacrificii pline de iubire și suferințe izbăvitoare.
Paul la Ierusalim
Prima lectură ne spune că apostolii și ucenicii din Ierusalim au ezitat să îl primească în comunitatea lor pe noul convertit, Paul. Paul era cel care consimțise uciderii prin lapidare a diaconului Ștefan și care îi încolțise și îi persecutase pe discipolii lui Isus. Poate că au crezut că Paul doar se prefăcea că s-a convertit și că pregătea un complot pentru a se infiltra în grupul lor și a-i aresta. Acesta este motivul pentru care Barnaba a preluat inițiativa și a avut un rol esențial în prezentarea lui Paul apostolilor. Barnaba le-a povestit despre experiența lui Paul care l-a cunoscut pe Isus cel înviat pe drumul spre Damasc și despre cum l-a proclamat cu îndrăzneală pe Isus ca Mesia în sinagogile din Damasc. Paul a vrut să petreacă ceva timp cu apostolii în Ierusalim. Scrisoarea către Galateni ne spune că a petrecut aproximativ două săptămâni cu Petru și Iacob (Gal 1,18). Dar Paul nu a putut să rămână în Ierusalim mult timp. Așa cum a fost nevoit să fugă din Damasc pentru că oamenii voiau să-l omoare, tot așa și în Ierusalim, dezbaterea sa cu vorbitorii de limbă greacă (eleniștii) i-a incitat pe oameni să comploteze pentru a-l ucide. Paul a trecut foarte repede de la statutul de persecutor la cel de persecutat. Creștinii din Ierusalim l-au salvat pe Paul, ducându-l în portul maritim din Cezareea și urcându-l pe o corabie spre orașul său natal, Tars, din sudul Asiei Mici. Paul avea să rămână acolo până când Barnaba avea să-l reîntâlnească și să-l aducă pentru a sluji în comunitatea din Antiohia. Paul și Barnaba vor rămâne la Antiohia un an întreg, învățând și predicând Evanghelia lui Dumnezeu și proclamându-l pe Isus drept Mesia cel mult așteptat și împlinire a Scripturilor.
Puterea iubirii lui Dumnezeu
Cea de-a doua lectură, luată din Prima Scrisoare a lui Sfântului Ioan, reafirmă faptul că iubirea noastră trebuie să se manifeste prin fapte. Încă o dată, se vorbește despre puterea harului și a carității. De unii singuri, putem face puțin sau nimic. Dar uniți cu Dumnezeu și cu Isus Cristos, putem aduce roade care să dăinuie. Iubirea lui Dumnezeu ne conferă încredere filială și ne ajută să devenim martori pentru tot ceea ce Dumnezeu a înfăptuit în favoarea omenirii. Dacă ținem seama de poruncile lui Dumnezeu și ne comportăm ca niște copii ai lui Dumnezeu, îi aducem mulțumire lui Dumnezeu Tatăl. Credința și dragostea sunt inseparabile în viața de creștin. „Noi rămânem uniți cu Dumnezeu prin credință și iubire; Dumnezeu rămâne în noi prin Duhul Sfânt, care ne împărtășește cu bunăvoință puterea și viața dumnezeiască. Atunci când păzim poruncile din toată inima, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, consolidăm relația noastră cu Dumnezeu; „rămânem” în harul Său și într-o relație dătătoare de viață cu Sl. Ascultarea noastră fidelă va cultiva comuniunea noastră cu Sfânta Treime” (Anderson and Keating, James, First, Second, and Third John, p. 198).
Doamne Isuse, tu ești adevărata Viță de vie. Nu există alta. Nu pot aduce rod decât unit cu tine. Ajută-mă să înțeleg cât de zadarnice sunt eforturile mele de unul singur și cât de abundente și eficiente sunt ele atunci când colaborez cu tine și ascult de Duhul Sfânt.
Când mă gândesc la viața de credință, ce îmi vine imediat în minte?
O percep ca fiind unirea cu Cristos și o ucenicie rodnică?
Ce fel de roade aduc, unit cu Cristos și întărit cu ajutorul harului său?
Este Tatăl, Viticultorul, mulțumit de rodul meu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
