EU ȚI-AM FĂCUT TOATE ACESTEA

La o clasă cu elevi care vor face în scurt timp prima Împărtășanie, profesoara le explică în ce constă un act de căință perfectă, căutând să trezească în ei o adevărată părere de rău pentru păcate. După aceasta, îi întreabă cum pot să facă, întradevăr, acest act de căință perfectă. Copiii dau diferite răspunsuri. Unul spune: 

– Cu răstignitul. 

– Cu răstignitul? Dar cum? întreabă profesoara.      

– Eu iau crucifixul, privesc la Isus răstignit și-mi amintesc că a fost din vina mea. Apoi îi spun: „Isuse al meu, eu ți-am făcut toate acestea. Iartă-mă! Și-i dau mulți pupici”.

Durerea pentru păcatele făcute este condiția de bază și centrală a oricărei spovezi bune.

Păcatul — păcatele mele — are toată seriozitatea și gravitatea pe care le vedem pe chipul unui Dumnezeu răstignit.

Durere din iubire: iubirea față de Isus trebuie să ne miște inima către părerea de rău. Este adevărat: „eu i-am făcut toate acestea”.