EUHARISTIA, NOUA MANĂ
LECTURA I
Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a
În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bătrânilor şi cărturarilor: “Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: “Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: “Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: “Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit. 8,1a Şi Saul era de acord cu uciderea lui.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez duhul meu.
sau:
Aleluia.
3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.
7b Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.
8a Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta. R.
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
21ab Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile omului. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,35ab
(Aleluia) “Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul. Celui care vine la mine nu-i va mai fi niciodată foame”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35
În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: “Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: “Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 “Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, ai avut grijă de poporul Tău în timp ce călătorea prin pustiu spre Țara Făgăduinței. Ai grijă și de mine pe măsură ce călătoresc pe drumul vieții spre Tărâmul Făgăduinței cerești. Așa cum ai oferit poporului tău mană pentru călătoria lor, oferă-mi Noua Mană a Euharistiei și satură-mi sufletul cu prezența harului tău.
Euharistia, Noua Mană
În Evanghelie, mulțimea continuă să ceară semne de la Isus. Ei își amintesc de mana pe care Moise a oferit-o strămoșilor lor în pustiu și vor ca Isus să facă ceva similar. Isus îi corectează și le spune că Dumnezeu Tatăl, nu Moise, a oferit pâinea din cer. Isus le promite că Tatăl său le va oferi Pâinea Cerească care dă viață. Această pâine cerească nu este altceva decât Isus însuși, după cum declară: „Eu sunt Pâinea Vieții”. De-a lungul Vechiului Testament descoperim prefigurări ale darului Euharistiei: jertfa de pâine și vin oferită de preotul Melchisedec, mana din pustiu și pâinea prezentă în sanctuarul templului. Euharistia întrece toate aceste prefigurări. Ea ne umple de harul lui Dumnezeu și ne ajută să colaborăm cu Duhul Sfânt. Euharistia este, de asemenea, Sacramentul Noii Legi dăruită de Isus. Este Jertfa curată și plăcută lui Dumnezeu și este celebrată în întreaga lume, de la răsăritul soarelui până la apus. Euharistia este Pâinea care ne susține pentru mai mult de o zi, deoarece ne dăruiește viața veșnică.
Interpretarea pe care o oferă Ștefan cu privire la istoria lui Israel
Plin de har și curaj, Ștefan vorbește în fața marelui preot și interpretează istoria lui Israel, începând cu Abraham. Scopul era de a evidenția episoadele istorice de rezistență sau de opoziție față de Duhul Sfânt și modul în care închinarea la templu luase sfârșit după Înălțarea la cer a lui Isus. Povestea lui Abraham arată că Dumnezeu poate acționa în afara Ierusalimului și a templului său: „Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia” (Fap 7,2). Relatarea despre Iosif „subliniază modul în care Dumnezeu s-a folosit de răul făcut lui Iosif de către frații săi pentru a aduce salvarea de înfometare pentru aceiași frați. Acest episod servește în mod clar ca o prefigurare a pătimirii lui Cristos, în care Dumnezeu s-a folosit de răul mult mai mare făcut lui Isus pentru a aduce salvarea, chiar și a celor care l-au ucis” (Kurz, Faptele Apostolilor, p. 120). Dumnezeu se folosește de nelegiuirea fraților lui Iosif pentru a-i salva pe frații acestuia și familiile lor. Ștefan mai spune că frații lui Iosif nu l-au recunoscut în timpul primei lor vizite, ceea ce trimite la faptul că poporul evreu nu l-a recunoscut pe Isus în timpul activității sale publice. În timpul celei de-a doua vizite, frații lui Iosif îl recunosc; la fel, poporul evreu are ocazia să recunoască prezența lui Isus în ucenicii săi (vezi Kurz, Faptele Apostolilor, p. 121). Ștefan se referă apoi la istoria lui Moise. El reinterpretează mai întâi uciderea egipteanului de către Moise, acesta presupunând că poporul va înțelege că Dumnezeu le oferea eliberarea prin el. Moise este respins a doua zi, deoarece poporul nu a înțeles, și fuge la Madian. Isus este Profetul care se aseamănă lui Moise, care a fost respins de popor și neînțeles (Lc 19,41-44) în timpul activității sale publice. La patruzeci de ani după ce l-a ucis pe egiptean, Moise este chemat de Dumnezeu să elibereze poporul. În deșert, Moise a fost din nou respins de popor. William Kurz comentează: „La fel ca și Moise, Isus a acționat pentru a-și salva poporul după ce acesta l-a respins prima dată. A doua încercare a lui Isus de a-și salva poporul este prin intermediul martorilor săi, care, după învierea lui Isus, au fost investiți cu puterea Duhului Sfânt ” (Kurz, Faptele apostolilor, p. 126).
Ștefan vorbește despre Noua Lege și Noul Templu
Potrivit lui Ștefan, un înger i-a încredințat Legea lui Moise pe muntele Sinai; dar poporul nu a respectat Legea (Fap 7,53). Ceea ce se subînțelege este că Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu, a dăruit o Lege Nouă Noului Popor al lui Dumnezeu și că această Lege este mai importantă decât cea oferită prin îngeri lui Moise. Miza respingerii sau a nerespectării acestei Noi Legi este mai mare. În ultima parte a discursului său, Ștefan se referă la profeți și citează pe Amos (5,25-27). Acest fragment dezvăluie că Israel a căzut în idolatrie de nenumărate ori. Ștefan pune în contrast cortul falsului zeu Moloh cu cortul care adăpostea Chivotul Legământului în pustiu. Fiul lui David, Solomon, va construi în cele din urmă templul pentru Dumnezeu, dar Ștefan susține că Dumnezeu nu are nevoie de edificiul lui Solomon: „Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om]” (Fap 7,48). Ștefan a argumentat în mod explicit că poporul s-a opus Duhului Sfânt, la fel ca și strămoșii lor. Implicit, el argumentează că Legea lui Moise și Templul lui Solomon sunt depășite de către Isus, care oferă Noua Lege și al cărui trup înviat reprezintă Noul Templu. Predica lui Ștefan îi înfurie pe evrei. Numai când Ștefan le vorbește despre viziunea sa cerească despre Isus Cristos, Fiul Omului, ei își acoperă urechile pentru a nu auzi blasfemia, îl scot pe Ștefan în afara cetății și îl ucid cu pietre. Așa cum Isus a iertat poporul pentru ignoranța lor și și-a încredințat duhul Tatălui în timp ce era răstignit, tot așa și Ștefan, îi iartă pe cei care îl ucid și își încredințează duhul Domnului Isus, în timp ce era ucis cu pietre.
Doamne Isuse, tu ești alături de mine și îmi călăuzești pașii. Învață-mă să fiu docil călăuzirii tale. Descoperă-mi unde este nevoie de mine, inspiră-mi discursul pentru a da mărturie despre tine și pentru a aduce slavă lui Dumnezeu și copleșește-mă cu iubirea ta dumnezeiască și cu prezența Duhului Sfânt.
Înțeleg că viața mea este ca o călătorie, ca un exod, condus de Isus, Noul Moise? La fel cum poporul lui Israel a fost ispitit în pustiu, așa sunt și eu ispitit să mă răzvrătesc și să îl pun la încercare pe Dumnezeu. Cum se desfășoară călătoria vieții mele? Ce aș putea face mai bine? Sunt supărăcios și mă plâng lui Dumnezeu? Sau mă bucur pentru modul în care Dumnezeu are grijă de mine, în fiecare zi?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: