EVLAVIA

Evanghelia de astăzi ne plasează în ziua dinaintea Duminicii Floriilor, când Isus se afla în Betania, la mică distanță de Ierusalim, în casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr. Isus îl înviase deja pe Lazăr din morți și, ca urmare, mulți au venit pentru a-i vedea atât pe El, cât și pe Lazăr. Între timp, mai marii preoți din Ierusalim complotau și puneau la cale uciderea lui Isus.

În timpul cinei, Maria a săvârșit un gest profund de devotament față de Isus. Ea  „luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei” (In 12,3). Acest parfum deosebit, numit nard, este extras dintr-o plantă care crește în Himalaia – în Nepal, China și India – la altitudini cuprinse între 3.000 și 5.000 de metri. Uleiul extras din rădăcinile zdrobite este distilat pentru a obține parfumuri, medicamente, tămâie, calmante și arome deosebite. Acesta ajungea în Palestina pe o veche rută comercială, fiind foarte costisitor. Iuda s-a opus gestului Mariei, spunând: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” (In 12,5). Isus l-a mustrat pe Iuda și i-a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. ⁸ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna” (In 12,7-8).

Gestul de devotament al Mariei, reacția plină de lăcomie a lui Iuda, precum și mustrarea lui Isus, toate s-au petrecut chiar la începutul Săptămânii Sfinte și ne oferă o perspectivă asupra modului în care ar trebui să îl cinstim și noi pe Domnul. Isus pune în mod clar devotamentul față de El mai presus de slujirea săracilor. Desigur, dragostea sa față de săraci era absolută, însă Domnul i-a iubit în egală măsură atât pe cei săraci, cât și pe cei bogați și pe cei din clasa de mijloc. Cuvintele lui Isus ne arată că evlavia față de Dumnezeu și devotamentul profund față de El sunt mai importante decât orice altceva, inclusiv decât frumosul gest de a-i ajuta pe cei săraci. Trebuie să îi ajutăm și pe săraci, dar evlavia și devotamentul față de Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc.

Unul dintre motivele pentru care Isus i-a permis Mariei să folosească suficient de mult din acest balsam prețios încât „casa s-a umplut cu parfumul miresmei”, a fost pentru că Maria a simțit nevoia să facă acest lucru. Isus nu avea nevoie de acest tratament special, dar a acceptat să primească astfel devotamentul Mariei, care a ajutat la transformarea deplină a inimii ei. Îl cinstim pe Isus pentru că este vrednic de acest lucru. Cu toate acestea, cinstirea noastră nu este în avantajul Domnului, ci al nostru. S-ar putea ca Maria să fi fost mult prea atașată de lucrurile materiale și să fi reușit să renunțe la acest atașament al ei tocmai prin faptul că i-a oferit lui Isus acel parfum scump. Iar acest lucru l-a bucurat în mod clar pe Domnul, care dorea ca Maria să fie cât mai liberă pentru a se bucura iubirea sa dumnezeiască.

Reflectați la acest gest generos pe care Maria l-a săvârșit față de Domnul și gândiți-vă la ce îi puteți oferi lui Isus din iubire și evlavie sinceră. Descoperiți în viața dumneavoastră atașamente pe care i le puteți încredința Domnului? Puteți face vreun sacrificiu în această săptămână, exprimându-vă astfel dragostea față de Isus, imitând jertfa de iubire și evlavie a Mariei? Străduiți-vă să identificați vasul „cu mireasmă de nard curat, de mare preţ” din viața dumneavoastră și nu ezitați să i-l oferiți Domnului cu iubire.