EXEMPLU ȘI RUGĂCIUNE

„Cu puțin timp înainte de a mă căsători, parohul meu mă prevenise asupra greutăților care mă așteptau alături de un soț care nu împărtășea aceeași credință cu mine.

– Îl voi face catolic – i-am spus cu lăudăroșenie.

– Nimeni nu poate fi făcut catolic, fiica mea – mi-a spus preotul. Acesta este un dar al lui Dumnezeu. Se poate dori doar ca oamenii să vadă aceeași lumină pe care o vedem noi, rugându-ne pentru ei și dându-le un bun exemplu.

Insinuările mele suave față de soțul meu, în momentele de început ale căsniciei, s-au transformat îndată în impertinențe continue. Limba mea s-a transformat în bici. Într-o zi, soțul meu, ajuns la culmea iritării, mi-a spus:

– Dacă tu ești un exemplu de catolicism, nu voi fi niciodată catolic.

În acel moment am înțeles sensul cuvintelor parohului meu. Am încetat să mai vorbesc despre religie și am început să o practic. Trecu timpul și, în cele din urmă, soțul meu ceru Botezul.

Soțul meu s-a convertit la catolicism atunci când eu am învățat să trăiesc o viață de catolic”.

Este util și necesar să fac un scurt examen al vieții mele:

Se observă în faptele mele credința pe care o am? Faptele mele sunt în concordantă cu vorbele mele? Ce idee despre credința catolică își pot face cei care mă văd muncind? Pentru faptul cum îi tratez pe cei care mă înconjoară, le apare ca atractivă religia pe care o profesez?

Tagore spunea: „Creștinilor, dacă ați fi precum Cristos al vostru, ați avea lumea la picioare!”