EXISTĂ IUBIRI CARE UCID

Un aviator își aducea aminte, cu emoție, de sfatul pe care i-l dădea bunica sa:

– De fiecare dată când plecam de-acasă la serviciu, când mergeam să zbor, mereu îmi repeta:

– Zboară încet și cât mai jos.

Și spunea nepotul:

– Condiții suficiente pentru a mă prăbuși.

Este destul de obișnuit și frecvent lucru să întâlnești oameni care țin la noi și care, dintr-o rău înțeleasă compasiune, caută să ne îndepărteze de la datoria noastră și, în consecință, de la binele nostru.

Aceasta se petrece, mai presus de toate, în ceea ce privește relația noastră cu Dumnezeu. Atunci când cineva se hotărăște să-l ia în serios pe Dumnezeu, cu siguranță că aude spunându-se – din gura celor care țin la el – sfaturi de genul: „Eu cred că exagerezi”; „Nu întrece măsura”; „Nu este chiar așa”.

Acești „milostivi” nu înțeleg că se dorește trăirea relației cu Dumnezeu în profunzime, cu pasiune, la maximum.

Până și lui Isus Cristos i s-a întâmplat la fel: „Ajuns acasă, mulțimea s-a adunat din nou atât de multă, încât nu reușea nici să mănânce. Auzind acestea rudele sale, s-au dus să-l ia de acolo, pentru că spuneau că și-a ieșit din minți” (Mc 3,21).

Acele rude ale Domnului o purtau cu sine pe Fecioara Maria. Însă Fecioara nu diminuează așteptările noastre: nici pe acelea ale Fiului său, nici pe acelea ale celorlalți fii ai săi. Eu îi cer să mă învețe și să mă ajute să zbor cât mai sus, asemenea ei.