EXPLICAREA PARABOLEI NEGHINEI
EVANGHELIA
Aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,36-43
În acel timp, lăsând mulţimile, Isus a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: “Explică-ne parabola neghinei din ogor!” 37 El, răspunzând, le-a zis: “Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea 42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!”
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, fă să primesc sămânța bună a Cuvântului tău semănată în inima mea și să o cultiv prin rugăciune, jertfă și caritate.
Să avem în vedere sfârșitul…
În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus explică parabola neghinei. Sesizăm o mare diferență între sămânța bună și neghină. La sfârșitul timpului, Dumnezeu este prezentat supărat, adunând și arzând buruienile. Dar astfel împlinește dreptatea sa, prin care este glorificat. De asemenea, trebuie să ne imaginăm inima lui Dumnezeu bucurându-se pentru cei drepți care strălucesc ca soarele în Împărăția sa. Aceasta este cea mai mare dorință a Domnului, ca niciunul să nu se piardă. Până la secerișul final mai este timp pentru a ne strădui – dar osteneala este urgentă. Suntem conștienți de diferența dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția celui rău? Această parabolă ne ajută să înțelegem care este miza.
În ce mod ne influențează alegerile noastre zilnice faptul să medităm asupra sfârșitului acestei vieți, pentru a reuși să creștem în prietenia și în ucenicia față de Domnul?
Cine are urechi să audă
Isus avertizează asupra necesității de a asculta. Cuvântul latin „obaudire” înseamnă „a asculta”. Poate fi, de asemenea, tradus și cu „obediență”. Noi ascultăm, nu pentru a respecta un Dumnezeu aspru, care caută să se impună, ci ascultăm pentru a percepe vocea unui Tată iubitor care ne îndeamnă și ne încurajează să mergem pe o cale dreaptă. Toți avem urechi pentru a auzi, dar trebuie să ne analizăm exercitarea acestei capacități. Sunt unii care caută să își închidă urechile în mod intenționat. Iar alții au urechile „înfundate” din cauza circumstanțelor și alegerilor vieții; ei nu sunt atenți la vocea lui Dumnezeu. Însă, sunt cei care sunt pregătiți să asculte cu adevărat.
Noi cum ne poziționăm? Suntem pregătiți și dispuși să ascultăm de Domnul și să fim supuși lui?
Al cui copil aleg să fiu?
Isus vorbește despre două feluri de copii în acest fragment evanghelic. El compară sămânța bună cu copiii Împărăției, iar neghina, cu copiii celui rău. Un copil este firav și poate fi influențat de cei din jur. Este „copilul” din noi docil, dar conștient de influențele vieții? Sfântul Ignațiu ne îndeamnă să fim atenți la vocea Duhului Sfânt dar să fim conștienți și de vocea vrăjmașului care intervine. Pentru cel care caută să trăiască cu credința, vocea vrăjmașului este descurajantă de obicei, neprietenoasă și distrăgându-ne de la orice am vrea să facem cu credință, speranță și iubire. El se străduiește să facă din noi copii egoiști, căutând dor interese meschine. Pe de altă parte, vocea Duhului Sfânt ne luminează, ne încurajează, este blândă și bună. Chiar și în disciplinarea sufletelor, Duhul caută să corecteze pentru a spori credința, speranța și dragostea. Duhul Sfânt ne încurajează în dăruirea de noi înșine și în altruismul din iubire sinceră și autentică. La sfârșitul timpului, Tatăl se va bucura de sufletele în care va descoperi amprenta Fiului său.
Doamne Isuse, doresc să fiu copil al Împărăției tale. Ajută-mă să pot distinge între vocea dușmanului și vocea ta. Dă-mi harul de a asculta mereu doar vocea ta și de a te urma.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi strădui să fiu mai conștient de influența Duhului Sfânt în viața mea, dar și de cea a dușmanului.
Pentru o reflecție mai suplimentară:
Urmăriți-l pe Părintele Mitch Pacwa, SJ: Cum să ascultăm atunci când Dumnezeu vorbește.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: