„FABRICA DE BANI”

Un tânăr de 18 ani, care se hotărâse să-și încredințeze viața lui Dumnezeu în preoție, mergea pe stradă cu un prieten de-al său. La un moment dat, trecu pe lângă ei o fată de-a dreptul frumoasă. Prietenul, zăpăcit, exclamă:

– Ce tipă! Ce bomboană de fată!

Văzând că celălalt nu face nici o remarcă, îl întrebă:

– Dar ce ai, omule? Nu-ți plac femeile?

– Mă încântă. Însă Dumnezeu îmi place mai mult. Nu înțelegi, nu-i așa?

– Nu.

– Mi-am imaginat eu. 

Nimeni nu dă ceva ce nu are. Ceea ce este bun, atrăgător la lucruri și la persoane, la Dumnezeu este la modul infinit.

Nu este bine să ne conformăm cu niște bancnote, câtă vreme avem posibilitatea și suntem chemați să posedăm „Fabrica de bani”.

Inima omului este de o asemenea mărime încât doar Dumnezeu poate să o umple: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în tine” (sfântul Augustin).

Nu ucide, nici nu micșora foamea sufletului tău.