„FACEŢI-I PE OAMENI SĂ SE AŞEZE!”
EVANGHELIA
Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: “De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: “Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 “Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” 10 Isus a zis: “Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: “Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: “Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, chiar dacă nevoile mele sunt multe, tu te îngrijești de toate. Deși nu sunt decât unul dintr-o mulțime, tu mă tratezi ca pe singurul tău fiu/fiică. Știu că miracolul relatat în fragmentul evanghelic de astăzi i-a pregătit pe ucenicii tăi pentru darul Euharistiei; ajută-mă să pot cinsti cu adevărat Preasfântul Sacrament!
O mulțime înfometată
Când grijile năvălesc asupra noastră, ne simțim adesea singuri. Sunt grijile noastre și nimeni altcineva nu se îngrijorează de ele dacă nu o facem noi. Dar Domnul o va face. El a fost primul care a văzut mulțimea mare și a întrebat: De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce? El are inima unui Bun Păstor, gândindu-se mereu la oile sale și la ceea ce au nevoie. El vrea ca oile sale să se încreadă în el, să îi facă cunoscute grijile lor. Când acționăm pe cont propriu, ne dăm seama că resursele noastre sunt atât de limitate. Trupul nostru obosește, mintea noastră nu reușește să înțeleagă, iar ochii noștri nu deslușesc. Inima noastră nu simte așa cum ar trebui, iar gura noastră debitează ceea ce nu am vrea să spunem! La ce sunt bune toate aceste „instrumente” slabe în fața atâtor nevoi?
„Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”
Răspunsul lui Isus are un caracter contraintuitiv: lumea să se oprească, să contemple și să se odihnească. „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”, a spus el. Încetați să mai încercați să rezolvați singuri problemele și întoarceți-vă privirea către Domnul. Priviți în jurul vostru; vedeți lacul de un albastru adânc și coasta verde a dealului unde Isus stă, veghind. Evanghelistul s-a deranjat să ne spună: „În locul acela era multă iarbă”. Este acest detaliu esențial? Nu, dar face parte din „recolta” pe care o obținem atunci când ne apropiem înfometați de Isus. Putem pune întrebare după întrebare. De ce îl pune Isus la încercare pe Filip? De ce ne pune și pe noi la încercare? Pur și simplu, Cristos dorește ca noi să ne așezăm alături de alte cinci mii de persoane care au și ele nevoie de el. Suntem fiecare dintre noi doar o oaie într-o turmă. Nu ne putem cumpăra suficientă hrană pentru noi înșine ca să mâncăm, nu fără Isus.
Mulțumirea lui Isus
Când Isus mulțumește, noi suntem hrăniți. Aceasta este logica sacrificiului din cadrul Liturghiei. „Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare”. În fața a zece mii de ochi adânciți în cinci mii de fețe flămânde, Isus a mulțumit Tatălui său din ceruri. Și noi venim la Sfânta Liturghie în căutarea hranei euharistice, iar Domnul o împarte tuturor celor care „se așează” – tuturor celor care ascultă glasul păstorului. „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă, chiar şi cel care nu are argint! Veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi… De ce cântăriţi argint pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiţi pentru ceea ce nu satură?” (Is 55,1-2).
Doamne Isuse, te urmez peste mări și pe țări pentru că știu că tu ești Pâinea cea Vie. Vin cu înaintea ta mâinile goale, gata să primesc, gratis, neprețuita Pâine a Îngerilor. Te implor să-mi dai această Pâine pe săturate.
Doamne, astăzi, prin harul tău, dacă este posibil, voi face o vizită în fața Tabernacolului. Dacă acest lucru nu este realizabil, voi celebra cel puțin un moment de împărtășire spirituală.
Citiți Cartea a II-a din Imitațiunea lui Cristos de Thomas a Kempis.
Cartea a II-a este o invitație la o trăire radicală a vieții interioare, care pledează pentru rugăciune și reflecție ca izvor al sfințeniei în acțiune.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: