FĂCUȚI PENTRU DUMNEZEU
EVANGHELIA
Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,1-6
În acel timp, Isus a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. 2 Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: “De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” Şi se scandalizau de el. 4 Dar Isus le-a zis: “Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”. 5 Şi nu a putut face acolo nicio minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.
Cuvântul Domnului
Doamne, Tu ai spus că sunt fericiți cei care nu găsesc în tine nici o pricină de poticnire. Vreau să fiu o persoană fericită, astfel încât să nu găsești în mine nicio piedică în calea sfințeniei pe care o dorești pentru mine. Cred în tine, dar tânjesc după o credință mai mare pentru a înțelege și a reacționa la semnele atingerii mâinii tale care acționează în viața mea. Te iubesc, Doamne, și doresc să-i conduc pe frații și surorile mele la tine prin mărturia mea, prin faptul că sunt cu adevărat convins că tu ești viața oamenilor. Doamne, dăruiește-mi darul de a mă abandona total voinței tale în toate privințele.
„De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui?”
Cât de frumos este să-l contemplăm pe Cristos smerit și blând! El manifestă acum, spre șocul și uimirea celor cu gândire pământească, semnele adevăratei Sale origini și natura adevăratei Sale misiuni. Puterea lui Dumnezeu, puterea supranaturalului, intervine acum în ceea ce este pur și simplu natural prin simplul „fiu al tâmplarului”. „Semnele de credibilitate” pe care Cristos le înfăptuiește prin cuvintele și faptele sale mărețe indică originile sale divine și îi invită pe contemporanii săi la credință. Este o invitație de a lăsa în urmă considerarea superficială a lui Isus ca fiind doar un „vecin simpatic” (ceea ce înseamnă că pot trăi la fel ca înainte) și de a primi darul lui Cristos ca Răscumpărător (ceea ce înseamnă transformare și convertire).
Sunt semne în viața mea că Domnul caută să mă transforme, să-mi schimbe comportamentul într-un fel sau altul, astfel încât să pot trăi mai mult prin credință și caritate? Cât timp voi mai rezista înainte de a mă lăsa cucerit de bunătatea Sa?
„Se scandalizau de el”
Este o jertfă să îi oferim lui Dumnezeu propriul Lui loc în evoluția obișnuită a vieții noastre. Pentru a face acest lucru, trebuie să renunțăm la sentimentul de autosuficiență, prin care suntem înclinați să fim „stăpânii” a tot ceea ce se întâmplă în viața noastră. Trebuie să renunțăm la vanitatea noastră. Trebuie să sacrificăm confortul obișnuinței noastre, viziunea noastră limitată asupra lucrurilor. În cele din urmă, acest sacrificiu constituie o lucrare plină de iubire, răspunzând invitației de a participa la viața lui Dumnezeu – iubire, pentru că El cere și vrea să ne vadă dăruind. Să ne pregătim inimile pentru a accepta acest sacrificiu cu bucurie, de dragul iubirii. Ne este de ajutor să observăm că în acest fragment evanghelic nu există stări neutre. Cei care resping invitația la iubire sunt transformați în opusul iubirii – în ură, mai exact ura față de supranatural. Este o tragedie care acționează în cultura noastră în multe zone, dând naștere unor forțe care se opun evanghelizării.
Să ne rugăm și să fim vigilenți pentru ca aceasta să nu devină niciodată tragedia vieții noastre.
„Nu a putut face acolo nicio minune”
Domnul se face „vulnerabil” în fața noastră, a voinței noastre de a crede. El a venit pentru a ne face fericiți și pentru a ne transforma viața în una frumoasă, profundă și bogată în roade. El vrea să capaciteze viața noastră cu puterea Sa de a face minuni și de a mișca munții fricii și greutăților pe care le întâmpinăm. El vrea să fie „unguent” pentru rănile noastre și mângâiere pentru inimile noastre obosite. Singurul lucru de care are nevoie pentru a ne face fericiți este, așadar, credința noastră, credința noastră necondiționată și activă. Fără ea (întrucât El ne respectă libertatea), noi îi paralizăm capacitatea de a acționa în viața noastră ca Mântuitor și Domn.
Cât de trist este să descoperim ușurința cu care refuzăm un dar atât de dezinteresat și de frumos.
Doamne, învață-mă să te primesc cu o inimă pregătită să renunțe la modul rațional de a acționa și de a alege. Ajută-mă să știu să „citesc” cu credință îndemnurile tale și să le urmez printr-o ascultare adevărată, în care se dezvăluie adevărata mea iubire.
Voi fi extrem de atent la îndemnurile pe care le primesc astăzi de la Duhul Sfânt, acționând pe baza lor cu promptitudine și generozitate.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: