FALSA SFINȚENIE ȘI SFINȚENIA AUTENTICĂ
LECTURA I
Încercarea credinţei voastre produce răbdarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi integri.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 1,1-11
Iacob, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: salutare! 2 Să consideraţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin diferite încercări, 3 ştiind că încercarea credinţei voastre produce răbdarea, 4 iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârşirea faptei ca să fiţi desăvârşiţi şi neprihăniţi, fără să vă lipsească ceva! 5 Dacă îi lipseşte cuiva dintre voi înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi fără mustrare, şi i se va da! 6 Dar să o ceară cu credinţă, fără ezitare, fiindcă cel care ezită se aseamănă cu valul mării purtat de vânt şi aruncat de ici-colo. 7 Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul, 8 pentru că este un om cu suflet împărţit, nestatornic în toate căile sale. 9 Fratele care este umilit să se mândrească de înălţarea lui, 10 iar cel bogat, de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci soarele s-a ridicat cu arşiţa lui şi a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfăţişarea ei frumoasă a pierit. Tot aşa şi cel bogat se va sfârşi în lucrările sale.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),67-68.71-72.75-76 (R.: 77a)
R.: Să vină asupra mea îndurările tale şi eu, Doamne, voi fi viu!
67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe căi greşite,
acum însă păzesc cuvântul tău.
68 Tu eşti bun şi faci binele,
învaţă-mă hotărârile tale! R.
71 Este bine pentru mine că am fost umilit,
ca să învăţ hotărârile tale.
72 Mai bună este pentru mine legea gurii tale
decât mii de lucruri din aur şi argint. R.
75 Ştiu, Doamne, că judecăţile tale sunt drepte
şi întru fidelitate m-ai umilit.
76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul dat slujitorului tău! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
De ce caută generaţia aceasta un semn?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,11-13
În acel timp, venind fariseii, au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer, ca să-l pună la încercare. 12 Suspinând în duhul său, Isus a spus: “De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevăr vă spun, niciun semn nu va fi dat generaţiei acesteia”. 13 Şi, lăsându-i, s-a urcat din nou în barcă şi a plecat spre celălalt ţărm.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, tu ești cu adevărat sfânt. Ai stabilit o cale care mă poate conduce și pe mine la sfințenie. De ce uneori mă împotrivesc să merg pe această cale? De ce aleg uneori să urmez o cale diferită? Călăuzește-mă și condu-mă către tine.
Adversitatea fariseilor față de Isus
Încă de la începutul Evangheliei după Sfântul Marcu, fariseii s-au opus lui Isus și au complotat împotriva lui. Astăzi căutau ceartă cu el. Acest lucru a fost probabil ocazionat de criticile pe care Isus le-a adresat fariseilor (Mc 7,1-13), de faptul că el a declarat că toate alimentele sunt curate (Mc 7,14-23) și de activitatea sa printre păgâni (Mc 7,24-8,10). Fariseii îi cer lui Isus un semn ceresc. Acest lucru este ironic, deoarece Isus a săvârșit semne și minuni încă de la începutul activității sale publice. Câte exorcizări, vindecări, manifestări ale puterii divine și minuni mai erau necesare?
Revolta fariseilor
Lipsa de voință a fariseilor de a crede amintește de răzvrătirea lui Israel în pustiu și de modul în care poporul l-a pus la încercare pe Dumnezeu și a refuzat să creadă. În multe feluri, fariseii demonstrau că se îndepărtaseră de calea adevăratei sfințenii. Ei se agățau de tradiții omenești mai mult decât să se încreadă în voința lui Dumnezeu, ignorând atitudinea lor păcătoasă și faptul că aveau nevoie de îndurarea Domnului.
Îndemnul lui Iacob adevărată sfințenie
Scrisoarea Sfântului Apostol Iacob, pe care începem să o citim astăzi, probabil că nu a fost scrisă de niciunul dintre cei doi apostoli cu numele Iacob (Iacob cel Mare, fiul lui Zebedeu, sau Iacob cel Mic, fiul lui Alfeu), ci mai degrabă de Iacob, fiul lui Cleopa, care era numit fratele Domnului și care a acționat ca episcop al Bisericii din Ierusalim după ce Petru a părăsit orașul (Fap 12,17). Dacă, totuși, Cleopa este un alt nume pentru Alfeu, atunci autorul poate fi Iacob cel Mic. În primele rânduri ale scrisorii sale, Iacob se definește pe sine ca slujitor sau sclav (doulos) al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos. A se numi slujitor al lui Dumnezeu înseamna a-i aparține pe deplin lui Dumnezeu și că era supus lui. Iacob își adresează scrisoarea creștinilor evrei care erau împrăștiați sau risipiți în toate ținuturile din afara Israelului din cauza persecuțiilor. El îi invită pe cititorii săi să se bucure atunci când se confruntă cu încercări, deoarece aceasta probează credința lor. Dacă perseverează în credință în timpul încercărilor, vor fi conduși la desăvârșire și la adevărata sfințenie. În aceste vremuri de încercare, suntem îndemnați să cerem de la Dumnezeu înțelepciune și creștere în credință, să fim încrezători că Dumnezeu va fi generos cu noi și că cei smeriți cu inima vor ajunge în slava cerească.
Doamne Isuse, ai depus eforturi neobosite pentru a-i îndrepta pe farisei. Erau atât de încăpățânați, blocați în obiceiurile lor, refuzând să accepte cuvintele tale sau să urmeze exemplul tău. Nu lăsa să fiu asemenea fariseilor. Atrage-mi atenția atunci când ajung să mă comport ca un fariseu.
Descoperim un contrast puternic între fariseii care îl puneau la încercare pe Isus cerând un semn din cer și Iacob care își încurajează cititorii să se roage lui Dumnezeu cu încredere.
Atunci când mă rog, aștept semne de la Dumnezeu precum fariseii necredincioși? Sau îi cer cu încredere Tatălui din ceruri tot ce am nevoie pentru a dobândi viața veșnică?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: