Un pictor francez voia să îi facă un portret Papei Leon al XIII-lea, însă pontiful nu găsea timpul necesar pentru a poza. După foarte multe insistente, reuși să obțină o jumătate de oră. Termină portretul acasă și, foarte satisfăcut, se duse să i-l arate papei.

Artistul, mulțumit de lucrarea sa, îi ceru papei o frază pentru a o pune în partea de jos a tabloului, iar papa, surâzător, îi spuse:

– Puteți găsi o frază foarte potrivită în Evanghelia sfântului Matei, capitolul 14, versetul 27.

Imediat ce a ajuns acasă, a căutat cu nerăbdare citatul pe care papa i l-a indicat. A dat peste niște cuvinte de-ale lui Isus rostite atunci când a venit mergând pe apă. Pentru a-i liniști pe apostolii care credeau că este o fantomă, le-a spus: „Eu sunt. Nu vă temeți”.

 

Atunci când artistul este artist, lucrarea sa nu are nevoie de „note în josul paginii”, nici de vreo lămurire: se vede limpede și se înțelege. Dumnezeu este un mare artist. Lucrarea sa nu are nevoie de semnătură.

Cu toate acestea, scurtimea minții noastre ne face să vedem fantome, să nu recunoaștem mâna sa și să ne fie teamă.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014