„FAPTA BUNĂ”

O învățătoare le ceru micuților săi elevi să povestească faptele bune pe care le-au făcut în folosul animalelor.

Au fost povești de-a dreptul emoționante, până când ajunse rândul lui Ivan, de nouă ani, care spuse cu orgoliu:

– Păi, eu, odată, i-am dat un șut unui copil, pentru că el a dat un șut unui cățel.

Dragostea față de animale se prezintă, de obicei, ca o dovadă de civilizație și de suflet bun. Și poate că, într-adevăr, este.

Orice om iubește. Însă trebuie să ne întrebăm ce iubește. Obiectul iubirii determină calitatea acesteia.

Atunci când se iubesc animalele și se maltratează persoanele, este vorba de o iubire suspectă, după cum suspectă este aceea iubire față de animale, care le condamnă să trăiască o viață improprie acestora.

Dragostea față de jucărie are mai mult egoism în sine decât altruism.