FAPTE TOT MAI MĂREȚE
EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel, şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: “Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred cu adevărat în Tine, pentru că, la Botez, mi-ai dat darul credinței. Cred și pentru toți cei care nu cred în Tine. Vezi strădania mea, Doamne. Am încredere în planul tău divin și sper în harul tău mântuitor. Doamne, dă-mi darul evlaviei.
Ca și Tatăl și Fiul
„Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi”. Relația dintre Cristos și Tatăl său este una de respect și dragoste absolută. Nu poate fi afectată de ruptura atât de frecventă și tragică pe care o trăim în familiile noastre moderne. Intensitatea iubirii filiale pe care Isus o are față de Tatăl său este atât de puternică, încât ne-a oferit tuturor o cale de urmat. Unul dintre darurile Duhului Sfânt este darul evlaviei. Pietatea înzestrează sufletul cu capacitatea de a-l considera pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru și pe toți oamenii ca fiind frații noștri. O inimă iertătoare, care triumfă asupra oricărei ranchiune pentru rănile suferite, este unul dintre roadele acestui dar.
Exigența pietății
Isus a spus: „Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii.” Nu este nevoie să irosim timpul trăind în ură față de frații și surorile noastre. Numai Dumnezeu poate judeca inimile lor. Datoria noastră este să îi tratăm pe toți cu respect și iubire; aceasta este cea mai bună modalitate de a stimula în noi darul evlaviei.
Umilința este cheia
Isus a spus: „nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”. Credeți sau nu, cei umili sunt singurii care pot duce o conviețuire pașnică împreună cu toți și, în același timp, să își susțină cu tărie adevărurile și principiile. Cine își poate imagina o zi însorită fără soare? Cine își poate imagina darul evlaviei fără practica umilinței? Ar trebui să examinăm acele momente în care dăm vina pe toți ceilalți pentru nerăbdarea noastră. Nu sunt ele oare rezultatul dificultăților pe care le întâmpin în a pune pe proprii umeri planurile altcuiva mai presus de ale noastre sau în a accepta voia lui Dumnezeu în detrimentul preferințelor noastre?
Doamne, de atâtea ori am venit la Tine, căutându-te în rugăciune. Vin acum, încrezător că vei revărsa în inima mea o abundență a darului evlaviei prin meritele infinite pe care le-ai câștigat pentru mine pe cruce. Ajută-mă, Doamne, să te recunosc în toți cei pe care îi întâlnesc.
Voi fi un prieten credincios și un vecin înțelegător. Îmi voi oferi cu umilință serviciile mele chiar și aproapelui care mă interesează cel mai puțin.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: