FAPTELE VORBESC

„Cineva a căzut într-un puț unde apa era destulă ca să poată pluti fără să moară, nici să se înece. La strigătele sale, altcineva s-a apropiat și, văzându-l, i-a spus cu uimire:

– Cum ai căzut acolo?

Iar celălalt îi răspunse:

– Te rog, vezi dacă poți să mă scoți de aici, nu-mi veni cu întrebări despre cum am căzut” (sf. Augustin, Epistola 167).

Riscăm să facem teoria carității. Caritatea lui Cristos nu a fost, nici nu este teoretică și nici cea a creștinului nu poate fi. Domnul nu s-a limitat să ne studieze și să lamenteze situația noastră de căzuți. A venit ca să ne caute.

Dacă dragostea față de aproapele nu ne mișcă spre a căuta remedii la răul pe care-l suferă, nu este creștină, nici nu este dragoste.

Această dragoste – caritatea creștină – a mișcat și continuă să miște milioane de oameni, în toată lumea, să lase totul pentru a merge în ajutorul celor care au nevoie.