FĂRĂ A EXAGERA

Atunci când cardinalul Jimenez de Cisneros a fost numit arhiepiscop de Toledo (1495), un țăran din satul său natal, Torrelaguna, începu să spună foarte încrezut:

– Mă bucur pentru el și pentru mine, că i-am fost maestru.

– Tu, maestrul lui? îl întrebă cineva care îl auzi cum se fălea. Ce ai putut să-l înveți tu, care nici măcar nu știi să citești?

– L-am învățat să fluier – răspunse țăranul.

Ne place să ne însușim merite străine nouă: să căutăm să avem parte de meritele celorlalți; și aceasta, chiar și atunci când ceea ce le-am putut oferi nu are nimic de-a face cu ceea ce-i face pe ei merituoși. Fără îndoială că Cisneros nu-și datorează faima faptului că știe să „fluier”.

Trebuie să ne bucurăm de triumful celorlalți, iar, dacă sunt prieteni, cu atât mai mult, dar să nu încercăm să le furăm meritele ce le aparțin doar lor.