FĂRĂ CHEF

Doi prieteni se întâlnesc și discută între ei:

– De când nu te-am mai văzut! Pe unde ai mai fost, ce-ai mai făcut?

– Am participat la un curs pentru a scăpa de cheful de a mai fuma.

– Din câte văd, nu a dat rezultat.   

– Ba da!

– Da’… tocmai fumezi…!

– Da, da’ acum fumez fără chef.

A fuma fără chef nu are sens. Destul de multe lucruri în viață trebuie să le faci deseori fără chef.

Sfântul Josemaria Escriva spunea că nu facem lucrurile pentru că am avea chef, ci pentru că trebuie să le facem și, întrucât trebuie să le facem, le facem cu chef, chiar dacă nu avem chef.

Vedem ca logic și normal ca astfel să se petreacă. Logic și normal în toate aspectele vieții, mai puțin în unul: relația noastră cu Dumnezeu. În viața de pietate pretindem să avem chef și ne adăpostim în spatele lipsei de chef. Oare nu suntem aceiași în momentul în care tratăm cu Domnul ca atunci când tratăm cu ceilalți sau când muncim?