FĂRĂ MÂINI

Isabel Agüero-Espejo Saavedra, într-o carte foarte frumoasă, „Biluțe de Anason”, relatează conversația sa cu una dintre eleve:

O micuță de șase ani m-a desenat fără mâini. Mi-a spus:

– Doamna învățătoare, v-am făcut un portret.

Văzându-l, am exclamat:

– Dar… cum? Ai uitat mâinile! M-ai desenat fără mâini.

– Da – răspunse ea conștientă de omisiunea sa –, pentru că dumneavoastră nu bateți…

Biata fetiță! Este tristă și lamentabilă experiența pe care o are despre funcția mâinilor.

De multe ori, mijloacele și posibilitățile pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a-l cinsti și a sluji celorlalți le folosim ca să-i mortificăm pe ei și să-l ofensăm pe el.

Atunci când folosim corect darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, de fapt, ne rugăm cu întreaga noastră ființă și cu fiecare dintre mădularele sale.