FĂRĂ TINE, SUNT NIMIC
EVANGHELIA
Părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: “Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” 5 Răspunzând, Simon i-a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: “Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: “Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, îți sunt recunoscător pentru această ocazie de a putea veni în fața ta în rugăciune. Mărește-mi credința, pentru a putea crede mai profund în Cuvântul tău și în intervenția ta providențială în viața mea. Fortifică-mi dragostea pentru a corespunde acestor intervenții și întărește-mi speranța pentru a fi puternic atunci când prezența ta îmi pare mai puțin evidentă.
Isus a urcat în barca lui Simon
Isus „a văzut două bărci trase la mal… [și s-a urcat] într-una din bărci, care era a lui Simon”. Dumnezeu ia întotdeauna inițiativa în relația cu noi. Dumnezeu ne-a creat fără să ne întrebe. El a dorit mântuirea noastră din proprie inițiativă. Cu toate acestea, el așteaptă răspunsul și colaborarea noastră. Răspunsul nostru la inițiativa lui Dumnezeu îl constituie credința (CBC 166). În acest fragment evanghelic, îl vedem pe Isus având inițiativa în relația cu Petru. Isus a ales barca lui Petru dintre multe altele și i-a cerut lui Petru permisiunea de a intra atât în barca sa, cât și în viața sa. Petru a acceptat. Apoi, Isus a făcut următorul pas, cerându-i lui Petru să arunce plasa. Noi nu trebuie decât să îi răspundem lui Dumnezeu; oricum, inclusiv răspunsul nostru pozitiv este rod al harului lui Dumnezeu în sufletul nostru.
Nu a prins nimic
Faptul că a muncit toată noaptea și nu a prins nimic i-a reamintit lui Petru că nu a fost niciodată pe deplin stăpân asupra vieții lui. Chiar și în ceea ce privea pescuitul, domeniul său de competență, Petru a trebuit să recunoască faptul că nu putea controla toți factorii obligatorii pentru a avea succes. Tehnica măiastră și cunoașterea profundă a lacului nu îi erau suficiente. Petru a eșuat. Eșecul, fie ne poate face să ne simțim amărâți față de Dumnezeu sau față de cei din jurul nostru, fie că ne poate descoperi faptul că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și al celorlalți. Este și o oportunitate pentru a ne manifesta umilința. „Dumnezeu se împotrivește unei inimi mândre și îi caută pe cei smeriți” (cf. Sir 10,15). Din fericire, Petru a ales să fie deschis față de Isus.
Pescari de oameni
Când Petru a văzut captura miraculoasă, a recunoscut sacralitatea Domnului, a căzut în genunchi și i-a cerut lui Isus să plece de lângă el. Petru știa că nu era vrednic să fie în compania lui Isus. Se știa un om păcătos. În calitate de urmași ai lui Cristos și noi trebuie să înțelegem că suntem păcătoși nevrednici. Cu toate acestea, a ne concentra prea mult asupra păcătoșeniei noastre poate conduce la descurajare. În schimb, asemenea lui Petru, trebuie să îi prezentăm slăbiciunile noastre lui Isus, pentru ca el să ne spună: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. Petru, Andrei, Iacob și Ioan au lăsat totul pentru a-l urma pe Isus. Chiar și astăzi, Biserica beneficiază de pe urma răspunsului lor generos invitației lui Cristos.
Doamne Isuse Cristoase, mi-ai demonstrat iubirea ta în nenumărate moduri: creându-mă, răscumpărându-mă, chemându-mă la prietenia cu tine și invitându-mă să iau parte la misiunea încredințată. Cine sunt eu ca Domnul meu să vină la mine (cf. Lc 1,43)? Te rog, Doamne, să mă ajuți să răspund darurilor tale cu credință, speranță și iubire.
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi strădui să descopăr intervențiile tale în viața de zi cu zi și să răspund la ele cu credință, iubire și, dacă este cazul, prin fapte.
Pentru o reflecție suplimentară:
Citiți: Vocația: O chemare de la Dumnezeu.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: