FĂRĂ ȚINTĂ

Un tânăr gonea cu viteză mare prin oraș pe o motocicletă puternică și trebui să frâneze brusc din cauza unui bătrân care tocmai traversa strada. Au căzut cu toții la pământ: motocicleta, bătrânul și băiatul. Nimeni însă nu a pățit nimic grav. Când s-au ridicat de la pământ, persoana în vârstă îl întrebă pe tânăr:

– Băiete, unde mergi?

Iar acesta, cu nevinovăție și oarecum derutat, răspunse:

– Nu știu, dar mă grăbesc tare.

Încotro mergem, încotro merg? Câtă lume nu știe încotro merge! De multe ori graba este o încercare de a umple golul pe care îl creează o viață fără țintă, fără sens.

Uneori este foarte sănătoasă și utilă palma – căderea de pe motocicletă – pentru a te opri și a-ți pune cea mai importantă întrebare: încotro merg? 

Dacă nu este clară ținta, cum voi putea alege drumul? Dacă nu am prezent în minte încotro vreau să merg, cum voi putea să știu ceea ce trebuie să fac?