FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU DUMNEZEU
EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-20
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: “Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: “Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: “Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: “Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, i-a spus: “Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. 20 Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.
Cuvântul Domnului
Duhule Sfânt, coboară asupra mea! Pe măsură ce mă pregătesc să petrec aceste clipe în rugăciune, umple-mi inima cu harul tău, astfel încât să pot recunoaște prezența lui Isus în viața mea, acum și în orice clipă.
Atunci când petreci timp împreună cu Isus
Ucenicii petrecuseră deja luni de zile împreună cu Isus. După ce se ajunseseră un grup de prieteni apropiați nai Învățătorului, probabil că se obișnuiseră cu noul lor stil de viață de „cavaleri rătăcitori”, mereu pe drumuri, în căutarea următorului oraș în care să predice. Desigur, Isus îi surprindea din când în când și cu discursuri sublime sau cu fapte mărețe, dar chiar și aceasta ar fi putut începe să li se pară ceva normal. Deodată, a întrerupt această normalitate liniștită și i-a întrebat: „Cine spuneți voi că sunt eu?”. Pentru o clipă, întreaga adunare și-a ținut respirația, la fel ca fiecare dintre discipoli. Aparenta normalitate a dispărut și angajamentul lor față de misiunea primită a fost testat pe măsură ce se pregăteau să răspundă la această întrebare: cine este Isus din Nazaret?
Când Cristos te bate pe umăr
Domnul s-a făcut om, „normal”, pentru ca noi să ne putem apropia de el și să putem călători împreună cu el în viața de zi cu zi. La fel ca ucenicii în timpul călătoriei lor prin munții Palestinei, viața noastră creștină poate să presupună într-o anumită rutină. Totuși, din când în când, Domnul ne poate cere să ne oprim. El își pune mâna pe umărul nostru, făcându-ne semn să ne oprim, apoi pășește în fața noastră, ne privește în față și, în timp ce ne fixează privirea, ne adresează exact această întrebare. El, Dumnezeu, este interesat să audă răspunsul nostru personal, de fiecare dată: cine sunt eu pentru tine?
Când stai față în față cu Dumnezeu
La fel ca în cazul ucenicilor, care s-au oprit, într-o tăcere de moment, s-ar putea ca și genunchii noștri să tremure când descoperim că ne aflăm în fața Celui Atotputernic. Petru a întrerupt acest moment mărturisind dumnezeirea lui Cristos, făcându-i pe toți cei care se simțeau atât de confortabil cu un minut în urmă să se oprească și să reflecteze. Se aflau în prezența lui Dumnezeu și probabil că au simțit că trebuie să se descalțe sau să îngenuncheze, deoarece se aflau pe pământ sfânt (cf. Ex 3,5). Dar, acolo unde strălucește măreția lui Dumnezeu, omul nu este zdrobit, ci înălțat; lui Petru nu i s-a cerut să se prosterne, ci a fost înălțat, pentru a deveni principalul martor al lui Isus și slujitor al milostivirii sale.
Doamne, pe măsură ce mă privești, iau în considerare atât măreția ta, cât și prezența mea umilă înaintea ta. Tu ești Fiul veșnic al Tatălui, Dumnezeu adevărat, Regele Universului. Și totuși ești interesat de mine! Îți pasă de realitatea neînsemnată a vieții mele. Îmi reînnoiesc credința față de tine și o mărturisesc, știind că domnia ta nu-mi va zdrobi evoluția, ci o va întări.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi preamări manifestarea măreției și a puterii tale în viața mea, acceptând să mă călăuzești, asumând orice responsabilitate pe care o ai în vedere cu privire la mine.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice, 441-442
În Vechiul Testament, titlul de Fiu al lui Dumnezeu este dat îngerilor, poporului ales, fiilor lui Israel și regilor lor. În aceste cazuri, el înseamnă o înfiere ce stabilește între Dumnezeu și creatura sa relații de o intimitate deosebită. Când Regele-Mesia făgăduit este numit „fiu al lui Dumnezeu” – aceasta, după sensul literal al textului -, nu înseamnă neapărat că El ar fi mai mult decât un om. Cei care l-au numit astfel pe Isus ca Mesia lui Israel poate că nu au vrut să spună mai mult.
Nu e același lucru cu Petru când mărturisește că Isus este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16), pentru că Isus răspunde solemn: „Nu trupul și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu, care este în ceruri” (Mt 16, 17). În paralel, Paul, vorbind despre convertirea lui pe drumul Damascului, va spune: „Cel care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul său ca să-l vestesc între neamuri” (Gal 1, 15-16). „Numaidecât a început să-l predice pe Isus în sinagogi, spunând că El este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 9, 20). Acesta va fi de la început centrul credinței apostolice, mărturisită mai întâi de Petru ca temelie a Bisericii.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: