FEMINISM ȘI CREȘTINISM

Un turist englez a vizitat o țară din nordul Africii înainte de războiul civil care avea să aibă loc în acele părți. S-a întors îngrozit de tratamentul și discriminarea femeii din acea națiune: omul mergea înaintea femeii, iar femeia înapoi, la o distanță respectabilă.

După război a vizitat din nou acea țară și, cu mare bucurie, a constatat că lucrurile se schimbaseră: acum femeia era cea care mergea înfață, iar bărbatul o urma la o oarecare distanță.

Vorbind cu un membru al guvernului, i-a exprimat impresiile sale și mulțumirea că războiul a contribuit la recunoașterea demnității femeii: „Acum – îi spuse -, ele merg înaintea bărbaților”. „Da – răspunse guvernantul -, este o măsură de precauție. De pe vremea războiului au rămas în multe locuri din țară mine care nu au explodat”…

La popoarele pătrunse de cultura creștină, acolo este locul unde femeia a atins cotele cele mai înalte de demnitate și libertate, iar acest fapt este rodul credinței creștine. Nu se datorează aceasta nici dreptului roman, nici culturii grecești. În Roma și în Grecia condiția femeii nu era mai bună în secolul I decât în Africa actuală.

Influența credinței creștine în promovarea umană a femeii este o realitate de necontestat. Nu degeaba în creștinism o figură-cheie este tocmai o femeie: Maria.