La un bâlci, într-un sat, era un șarlatan care oferea marea cu sarea pentru doi gologani.

– Nicio sută, nici cincizeci, nici douăzeci și cinci… Peria, pasta de dinți și pieptenul pentru doar… douăzeci de pesetas! Curaj toată lumea, că mai am doar câteva!

Unul dintre spectatori îi spuse unui prieten de-al său, aragonez, care se afla lângă el:

– Nu vrei?

– Nu – răspunse celălalt. Dă mult pentru puțin.

 

„Dă mult pentru puțin”. Din când în când se vorbește în presă despre oameni care au „luat țeapă”: indivizi care cred că au dat peste un chilipir. În fața unor astfel de știri îți vine să spui: „Așa-i trebuie, de bleg și lacom ce-a fost”. În viața sufletească de câte ori nu „luăm țeapă”!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013