Umoristul grafician din Galicia Alfonso R. Castelao reprezintă într-unul dintre desenele sale un grajd cu o ușă în două foi suprapuse. Prin partea superioară deschisă își scoate capul un măgar.

În fata grajdului se vede un porc scurmând și tăvălindu-se în noroi. Măgarul, gânditor, comentează:

– Nu-i viață rea, dac-ar dura.

 

Fericirea, fără alt nivel în afara celui de pe pământ, trece repede. Așa cum se petrece în cazul porcului: termină prin a fi doar o dietă de îngrășare în vederea tăierii.

Ce diferit este, în schimb, atunci când se trăiește cu fața îndreptată spre veșnicie! Atunci când se trăiește cu conștiința clară că nu se va termina niciodată. Dacă porcul ar fi conștient de soarta lui, cu câtă teroare nu ar trăi fiecare minut în așteptarea „Ignatului” său!

La înmormântare se poate auzi un cântec deosebit de frumos:

Nu m-am născut pentru pământ,

care este locuința durerii.

M-am născut pentru cer, 

eu m-am născut pentru Dumnezeu.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013