FERICIȚI SUNTEȚI...
EVANGHELIA
Fericiţi cei săraci în duh!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: 3 “Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”
Cuvântul Domnului
Părinte al iubirii, izvorul tuturor binecuvântărilor, tu m-ai condus de-a lungul întregii mele vieți și mă conduci în continuare. Îți mulțumesc pentru grija ta părintească.
Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai murit pentru mine pe cruce pentru a răscumpăra păcatele mele și pentru a-ți manifesta iubirea necondiționată față de mine. Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat calea spre Casa Tatălui.
Duhule Sfânt, dulce oaspete al sufletului meu, tu mă vindeci, mă întărești și mă înflăcărezi din adâncul inimii mele. Îți mulțumesc pentru prezența ta iubitoare în sufletul meu.
Isuse, ajută-mă să iubesc Fericirile tale și să le adopt ca standard al vieții mele.
Un munte ca o catedră
Să ne imaginăm pe noi înșine în acea zi memorabilă, stând împreună cu mulțimile pe un munte însorit cu vedere la Marea Galileii. Isus predică mulțimii din vale, folosind panta abruptă ca pe un amfiteatru natural. Briza blândă care venea dinspre apă și care alerga pe versant părea că îi poarte vocea blândă către sutele de ascultători nerăbdători. Suntem impresionați de faptul că Învățătorul, deși transmite cu autoritate un mesaj puternic, pare atât de fericit și liniștit. El emană o libertate interioară care îi permite să se dedice în întregime slujirii lui Dumnezeu și celorlalți. Lumea pare să nu aibă nicio influență asupra lui. Ascultându-l pe Isus, suntem îndemnați să exclamăm: „Omul acesta știe despre ce vorbește. El știe cum este cerul. El știe direct că binecuvântarea cerească depășește cu mult orice fericire lumească pe care mi-aș putea-o imagina”.
Acționând împotriva curentului
Am putea avea impresia că tocmai am auzit cea mai impresionantă predică ținută vreodată și, totuși, ne va lua ceva timp să digerăm totul. Ea a fost provocatoare, chiar șocantă. Și totuși, oricât de provocatoare ar fi fost, totul pare să sune atât de bine în inimile noastre. În Predica de pe Munte, Isus a propus cu îndrăzneală o rețetă nouă, proaspătă, o nouă foaie de parcurs către adevărata fericire și binecuvântare. Cu toții avem dorința profundă de a fi fericiți și de a trăi în pace, iar noi am crezut până acum că le știam pe toate. Dar căile lui Isus sunt exact opusul căilor lumii. El disprețuiește toate fericirile false care fac ca fericirea să depindă de expresivitate, de permisivitate, de distracție sau de o atitudine de genul „Mâncați, beți și veseliți-vă, căci mâine veți muri”. El știe că rezultatele acestor false fericiri sunt tulburările mentale, nefericirea, falsele speranțe, temerile și neliniștile.
Soluții provocatoare
Ca și chei ale succesului și fericirii, lumea ne propune adesea unul sau mai multe dintre cele șapte păcate capitale. Auzim cuvintele cheie: „siguranță”, „răzbunare”, „râs”, „popularitate”, „răzbunare”, „sex”, „putere armată” și „confort”. Isus, fără să clipească, tocmai a întors pe dos toate aceste idealuri superficiale, numindu-le pe toate o adevărată capcană. El a sfidat cu curaj spiritul lumii – acceptând că un astfel de gest îl va face foarte nepopular în ochii unora și chiar îi va pecetlui soarta la Calvar. În loc de calea plăcerilor lumești, el ne-a oferit o cale mai bună, singura cale către adevărata binecuvântare, așa cum este exprimată în Fericiri, o cale pe care el a mers până în ziua în care a murit pentru noi.
Poate că aceste cuvinte răsună puternic în inima mea, dar sunt eu pregătit să tai sforile care mă fac să alerg după falsele fericiri?
Doamne Isuse, tu locuiești în ceruri cu toți cei fericiți ai tăi. Tu m-ai chemat să fiu sfânt. M-ai chemat să fiu sfânt, binecuvântat și fericit. Luminează-mi mintea pentru a înțelege unde se găsește adevărata fericire. Fă ca eu să doresc doar această fericire adevărată și să resping toate imitațiile înșelătoare pe care lumea mi le oferă pe cale.
Voi reveni pe calea adevăratei fericiri ajungând la Sacramentul Sfintei Spovezi în această săptămână.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: