FIDELITATE

Federico Tamayo a murit în 1896, după o carieră strălucitoare de actor. La înmormântare, câinele său a fost prezent de când a fost luat de acasă și până la cimitirul din Almudena. La sfârșitul ceremoniei de înhumare, câinele a rămas la mormântul stăpânului său. În ziua următoare și-a făcut apariția, în casa unui prieten de-al lui Tamayo, d0mnul Gras, care i-a dat de mâncare și l-a adăpostit peste noapte. În fiecare dimineață dispărea, pentru ca, mai apoi, să se întoarcă seara. Aceasta se întâmpla săptămână după săptămână.

Într-o zi nu se mai întoarse. Domnul Gras era îngrijorat, până când cineva din familia lui Tamayo îi trimise un bilet prin care îi spunea despre câinele care fusese găsit mort pe mormântul vechiului său stăpân, la care mergea în fiecare dimineață.

Nu încape îndoială: de multe ori, animalele ne dau adevărate lecții. Fidelitatea câinelui, în acest sens, este proverbială.

Fidelitatea este o virtute fundamentală în conviețuirea umană. A ști că ne putem încrede într-un prieten ne produce bucurie, încredere și siguranță.

Poate că nu stă în puterile noastre să facem ca prietenii noștri să ne fie fideli, însă putem face multe pentru ca noi să fim fideli. Dacă ne doare lipsa de fidelitate a celorlalți, să cultivăm noi această virtute: cu Dumnezeu și cu prietenii. Cel care caută să fie un bun prieten întâlnește buni prieteni.