FIE CA LUMINA NOASTRĂ SĂ STRĂLUCEASCĂ!
EVANGHELIA
Candela se pune pe candelabru, pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,16-18
În acel timp, Isus a spus mulţimii: “Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit şi nici ceva tăinuit care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină. 18 Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are!”
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru harul de a putea veni înaintea ta și de a rămâne în rugăciune. Luminează-mi mintea și inima pentru a primi cu rodnicie Cuvântul tău. Întărește-mi credința, speranța și iubirea, astfel încât să pot trăi mereu conform voinței tale. Îmi pun în mâinile tale, cu încredere, toate dificultățile mele și ale celorlalți. Te iubesc, Doamne Isuse.
Trebuie să ne „ascundem” sau nu?
„Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina”. Cu toate acestea, într-un alt fragment, Domnul spune: „Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (Mt 6,6). Iar un alt fragment: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri!” (Mt 6,1). Așadar, trebuie sau nu să ascundem rugăciunea și faptele noastre bune de ceilalți? Problema decisivă în acest caz o reprezintă intenția noastră. Nu trebuie să facem fapte bune „ca să fim văzuți”, ci din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. În caz contrar, riscăm să facem ceva care este în mod inerent bun doar de dragul mândriei, al vanității, pentru simpla apreciere a noastră în fața celorlalți.
Să fim vizibili!
Invers, de asemenea, nu trebuie să fim atât de „discreți” încât să nu dăm niciodată mărturie publică despre credința noastră: „Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă pe oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu, cel din ceruri” (Mt 10,32-33). Din nou, intenția fiecăruia rămâne crucială. Așa cum este greșit să faci ceva bun doar pentru a te „da mare”, la fel de greșit este să îți fie rușine să îți manifești public credința față de Isus. La un nivel și mai profund, toate gesturile făcute din dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele se vor remarca în cele din urmă. Sfântul „modest” îi oferă lui Dumnezeu slavă în toate acțiunile sale – făcute în ascuns sau publice.
Să oferim mai mult!
„… Celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are!”. Acest lucru pare aproape nedrept. Nu ar trebui să le dăm celor care nu au suficient? Ceea ce Domnul declară aici ar putea fi numit „Legea generozității”. Înseamnă că, atunci când dăruim, primim, în schimb, mai mult, iar când suntem egoiști, puținul pe care îl avem se va diminua și mai mult. Acest lucru amintește de rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi: „O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult să fiu consolat, cât să consolez; sau să fiu înțeles, cât să înțeleg; sau să fiu iubit, cât să iubesc; Căci în dăruire primim; în iertare suntem iertați; în moarte ne naștem din nou, pentru viața veșnică”. Cu cât trăim mai mult după logica „Legii generozității”, cu atât mai mult rugăciunea Sfântului Francisc va capăta, în mod logic, sens în viața noastră.
Doamne Isuse Cristoase, am nevoie de harul tău pentru a-mi deschide inima față de tine și față de toți ceilalți. Ajută-mă să cresc zilnic în generozitate prin gesturi repetate de dăruire. Fă-mă să-i ascult pe alții atunci când este nevoie, să ofer sfaturi atunci când mi se cer și să slujesc atunci când este posibil. Doresc slava și lauda ta, nu a mea. Ajută-mă să-ți răsplătesc iubirea față de mine prin iubirea față de aproapele.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi face cel puțin un gest de bunătate care va presupune un mic sacrificiu din partea mea.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: