FIECARE LA LOCUL LUI

Franciscanul Francisco Jimenez de Cisneros a fost numit confesor al reginei Isabela Catolica. La început acesta a refuzat onoarea care i se dădea, însă cum ordinele împărătești erau categorice, a trebuit să se supună. A ajuns la curte sărăcăcios îmbrăcat, cu o dimie veche. Se spune că în ziua când regina s-a dus să se spovedească la el, Cisneros, stând pe un scaun, i-făcut semn Isabelei să îngenuncheze alături. Întrucât acest lucru era contrar protocolului prevăzut până atunci, regina i-a amintit confesorului: 

– Părinte, regula este ca duhovnicul reginei să îngenuncheze înaintea ei, ca să-i asculte spovada. 

– Aici nu este nicio regină – i-a răspuns Cisneros -, ci doar o păcătoasă căită care cere iertare, iar eu, un nevrednic, îl reprezint pe Dumnezeu. Postura dumneavoastră rezonabilă este în genunchi, iar a mea, ca reprezentant al Domnului, oricât de nedemn aș fi, în șezut. 

Și așa s-a făcut.

Regina a spus după aceea:   

– Acesta este duhovnicul care-mi place.

A ne recunoaște micimea înaintea lui Dumnezeu înseamnă a ne așeza la locul nostru. După cum spunea Gabriel y Galan: „Înaintea lui Dumnezeu, în genunchi rugăciuni s-adresezi; căci umil cu cât mai mult prezentându-te, tu cu-atât mai mult te înnobilezi” (Poesias dejuventud / Poezii din tinerețe).