Senatul Macedoniei i-a dat lui Alexandru cel Mare titlul de „fiu al lui Zeus”. La puțin timp după aceea, Alexandru i-a scris Mamei sale, Olimpia. Astfel își începea scrisoarea: „Împăratul Alexandru, fiul lui Zeus, către mama sa, Olimpia”

Mama, o femeie abilă și ingenioasă, i-a răspuns: „Te rog, fiul meu, nu folosi titluri care ar putea să-mi creeze conflicte cu zeița Junona. Ar putea să devină geloasă și te asigur că nu are niciun motiv” (Aulus Gellius).

 

Chiar dacă conceptul de Dumnezeu pe care-l aveau pe atunci era destul de sărac, a te considera fiu al unui zeu dădea curaj. Sfântul Augustin spune că Alexandru a pus trup și suflet în orice luptă.

 Viziunea noastră despre Dumnezeu este mult mai sublimă și, în consecință, viziunea noastră despre filiațiunea divină este mult mai grandioasă.

A te ști fiu al lui Dumnezeu bucură, stimulează și dă curaj.

Îmi dă curaj faptul de a mă ști fiu al său?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013