Îi spune soția soțului său, pe un ton de reproș:

– Ascultă, Manolo, niciodată nu ți-a trecut prin minte să-mi cumperi un buchet de flori!

– Pentru ce? răspunde soțul zgârcit. Doar încă trăiești.

 

Săraca femeie, de vreme ce, pentru ca soțul să-i dea un buchet de flori, trebuie mai întâi să moară. Destul de scumpă îi rezultă pretenția emisă.

Întrebarea soțului ar trebui să fie invers: „La ce să-ți mai dau flori când vei muri?”

Viața proprie este scurtă. La fel, cea a celor care ne înconjoară. Nu ar fi rău să profităm de timp – câtă vreme îl mai avem – pentru a-i contagia cu bucurie pe ai noștri.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014