FOAME

Unul dintre efectele postului poate fi… senzația de foame. Este oare bine să fii flămând? Toate cele trei Evanghelii sinoptice vorbesc despre faptul că lui Isus i-a fost foame după ce a postit în deșert. Iar pe durata timpului în care i-a fost foame, Isus a fost ispitit de Satana.

Foamea este o senzație naturală care ne indică faptul că organismul nostru are nevoie de hrană. Desigur, dacă ne formăm un obicei de a mânca cu poftă, vom ajunge să poftim mai mult, chiar și atunci când nu avem nevoie de mâncare. Dacă trăim în cumpătare, foamea ne semnalează o lipsă și ne determină să o rezolvăm. Este de ajutor să înțelegem că foamea din punct de vedere fizic poate produce, de asemenea, mari efecte spirituale asupra sufletului. Atunci când corpul nostru este privat temporar de hrană, foamea generată ne poate ajuta să percepem mai clar foamea spirituală pe care o avem în sufletul nostru. Această foame spirituală persistă până când suntem complet uniți cu Dumnezeu. Nu ne putem sătura niciodată de Dumnezeu în această viață, așa că vom tânji mereu după mai mult din El. Cu toate acestea, putem mușamaliza cu ușurință foamea spirituală pe care o avem după Dumnezeu, satisfăcându-ne poftele trupești până într-atât încât să nu mai acordăm atenție foametei spirituale profunde. Atunci când postim de la mâncare și devenim mai conștienți de foamea noastră fizică, o lumină strălucește mai clar asupra foamei noastre spirituale care strigă să fie potolită.

Astfel, renunțarea la mâncare nu se face doar de dragul postului sau pentru că suntem obligați să facem acest lucru în Miercurea Cenușii și Vinerea Mare, potrivit normelor Bisericii. În mod ideal, ar trebui să practicăm de bunăvoie postul în fiecare săptămână, chiar și în afara Postului Mare, ca o modalitate de a ne ajuta să nu uităm niciodată de golul nostru lăuntric care are nevoie să fie umplut de Dumnezeu.

Dacă nu postiți în mod obișnuit, vă îndemn să luați în considerare posibilitatea de a face ca acest lucru să devină o parte a rutinei dumneavoastră săptămânale, începând cu acest Post. Postul și orice altă practică penitențială au ca scop purificarea dorințelor noastre trupești, astfel încât dorințele noastre spirituale să devină mai clare. Doar atunci când percepem aceste dorințe spirituale în sufletul nostru, putem continua să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Cel care ne satură.

Gândiți-vă la experiența foamei în lumina foamei trupești a lui Isus în pustiu. Deși a dorit întotdeauna să împlinească voința Tatălui Ceresc și a rămas întotdeauna perfect unit cu El, Isus a acceptat să îndure foamea pentru a ne dezvălui beneficiul spiritual al postului. Să învățăm și noi meditând la foamea lui Isus și să ne angajăm în practicarea abținerii de la hrană, pentru a putea percepe mai clar dorința spirituală pe care o avem după Dumnezeu în adâncul sufletului nostru.