FRONTIERE MENTALE

Un țăran mergea prin viață cu basca pusă mereu pe cap. Pentru el, lumea lui era satul. În afara acestui spațiu nu exista nimic care să-l intereseze: „Non plus ultra”.

Un prieten căuta să-l ajute să-și ridice privirea, să-și mărească viziunea și să-și amplifice orizontul.

După mult și deloc mic efort, reuși ca prietenul lui de la țară să se schimbe. El însuși o mărturisea, serios și hotărât, spunând:

– Acum, da. Acum deja… acum deja încep să mă deschid față de comună.

Nu este o problemă geografică, ci mentală. Există atâția „oameni de la țară” atât în capitală, cât și la sate.

Cu cât mai mult ne micșorăm vederile, cu atât ne mărim mai mult problemele proprii și mai greu sunt de rezolvat. Cert e că scurtimea de orizonturi este deja, de la sine, o mare problemă.

Câte nedreptăți și câte măgării nu se comit astăzi din cauza „supradozei” de mentalitate de la țară! Se vorbește mult despre „satul global”, însă se construiesc o mulțime de „globulețe” artificiale.

Catolic înseamnă universal.