GĂSIREA NOULUI SAMUEL

LECTURA I
Samuel, câte zile va avea, va fi dăruit Domnului.
Citire din cartea întâi a lui Samuel 1,20-22.24-28
Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci zicea: “De la Domnul l-am cerut!” 21 Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi să-şi împlinească votul. 22 Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: “Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”. 24 Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic. 25 Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli. 26 Ana a zis: “Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! 27 Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. 28 De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 83(84),2-3.5-6a.9-10 (R.: cf. 5)
R.: Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu!
2 Cât de plăcute sunt lăcaşurile tale, Doamne Sabaot!
3 Sufletul meu suspină, ba chiar tânjeşte după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeul cel viu! R.
5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu!
6 Fericit este omul care îşi află tăria în tine
şi căile tale sunt mereu în inima sa! R.
9 Doamne Dumnezeule Sabaot, ascultă rugăciunea mea;
Dumnezeul lui Iacob, pleacă-ţi urechea!
10 Dumnezeule, scutul nostru,
priveşte şi vezi faţa unsului tău! R.
LECTURA A II-A
Ne numim copiii lui Dumnezeu. Şi suntem.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2.21-24
Preaiubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. 2 Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea aşa cum este. 21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu 22 şi orice i-am cere primim de la el pentru că ţinem poruncile lui şi facem ceea ce îi este plăcut. 23 Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă. 24 Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi, după Duhul pe care ni l-a dat.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inima noastră, ca să înţelegem cuvintele Fiului tău! (Aleluia)
EVANGHELIA
Isus este găsit de părinţii săi în mijlocul învăţătorilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: “Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, ai binevoit să ne dăruiești exemplul strălucit al Sfintei Familii. Învrednicește-ne să-i imităm în practicarea virtuților vieții de familie și în practicarea carității. Fă să ne putem bucura într-o zi, în bucuria Casei Tale, de răsplata veșnică.
Samuel și Isus
Momentul regăsirii lui Isus în Templu amintește de povestea lui Samuel în mai multe moduri. Mama lui Samuel, Ana, și mama lui Isus, Maria, au cântat cântece similare (1Sam 2,1-10; Lc 1,46-55) după ce și-au conceput copiii în mod minunat. Ambele imnuri subliniază modul în care Dumnezeu îi coboară pe cei mândri și aroganți și îi înalță pe cei smeriți și umili. Cântecul Anei așteaptă cu nerăbdare venirea viitorului rege și Mesia; cântecul Mariei se bucură de faptul că Dumnezeu i-a oferit lui Israel Regele mult așteptat, pe care ea îl poartă acum în sânul său. Ana și-a adus copilul, pe Samuel, la altarul din Shilo; Maria și-a adus copilul, pe Isus, la Templul din Ierusalim. Se spune că nici Ana, nici Maria nu și-au răscumpărat copii, ceea ce înseamnă că ambii copii au fost dedicați sau consacrați pentru serviciul preoțesc și profetic.
Un Nou Samuel
În regăsirea lui Isus în Templu, figura copilului Isus este modelată pe cea a lui Samuel. Tradiția evreiască susținea că Samuel avea doisprezece ani când a fost chemat de Dumnezeu în Templu (1Sam 3,1-10), iar Isus, ni se spune, avea doisprezece ani când i-a însoțit pe Maria și Iosif în pelerinajul lor anual la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui. Când Samuel a ajuns în sanctuar, a auzit vocea lui Dumnezeu. Când Isus a venit în sanctuar, a vorbit în calitate de Cuvânt al lui Dumnezeu și toți cei care l-au auzit au fost uimiți de inteligența și răspunsurile sale. Samuel nu a recunoscut vocea Domnului la început; Isus, însă, era familiarizat cu Tatăl său și atent față de voința Sa. La sfârșitul fragmentului din Evanghelia de astăzi, Luca folosește o frază pentru a reaminti de istoria lui Samuel: Așa cum Samuel a crescut în statură și în favoare (har) în fața Domnului și a oamenilor, tot așa „Isus creștea în înțelepciune și în vârstă și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52).
Prefigurarea misterului pascal
Regăsirea lui Isus în Templu prefigurează în multe feluri Pătimirea, moartea și învierea din Evanghelia după Sfântul Luca. În ambele evenimente, Isus face un pelerinaj din Galileea la Ierusalim pentru a celebra Paștele. În ambele, Isus atrage atenția asupra voinței și „lucrurilor” Tatălui. În ambele cazuri, Isus intră în Templu și îi uimește pe oameni cu înțelepciunea sa. În ambele cazuri, Isus este pierdut și, a treia zi, este regăsit. Bucuria pe care Maria și Iosif au trăit-o când și-au găsit Fiul în a treia zi este trăită de ucenicii lui Isus în Duminica Paștelui.
Doamne Isuse, vreau să te ascult și să-ți aud întrebările și răspunsurile în rugăciune. Te caut și astăzi în sanctuarul inimii mele.
În ce mod sunt chemat să îl regăsesc pe Isus? Trebuie să petrec mai mult timp citind Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie să petrec mai mult timp cu Isus în Euharistie? Trebuie să fiu mai conștient de slujirea lui Isus în cei săraci?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
