LECTURA I
Voi căuta oile mele din mâna păstorilor şi nu vor mai deveni pentru ei hrană.
Citire din cartea profetului Ezechiel 34,1-11
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către mine: “Fiul omului, profeţeşte împotriva păstorilor lui Israel! Profeţeşte şi spune-le păstorilor: aşa spune Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel care se păstoresc pe ei înşişi! Oare păstorii nu ar trebui să păstorească turma? 3 Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă, dar nu păstoriţi turma. 4 Pe cele slabe nu le întăriţi, pe cea bolnavă nu o vindecaţi, pe cea rănită nu o bandajaţi, pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi, pe cea pierdută nu o căutaţi, ci le stăpâniţi cu forţă şi cu brutalitate. 5 S-au împrăştiat pentru că nu era păstor. Au devenit hrană pentru toate animalele câmpului şi s-au împrăştiat. 6 Turma mea s-a rătăcit pe toţi munţii şi pe toate colinele înalte; s-a împrăştiat turma mea pe toată faţa pământului şi nu este cine să o caute şi nici cine să o observe». 7 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! 8 «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – într-adevăr, pentru că turma mea a devenit pradă, a devenit turma mea hrană pentru toate animalele câmpului din cauză că nu mai sunt păstori; deoarece păstorii mei nu caută turma mea, ci păstorii se păstoresc pe ei înşişi şi nu păstoresc turma mea». 9 De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului! 10 Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu sunt împotriva păstorilor! Voi căuta turma mea din mâna lor şi-i voi face să înceteze de a mai păstori turma. Păstorii nu se vor mai păstori pe ei înşişi. Voi salva turma mea din gura lor şi nu va mai deveni pentru ei hrană». 11 Căci aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, Tu ai promis că vei păzi oile Tale și vei avea grijă de copiii Tăi. Ai împlinit această promisiune trimițându-L pe Fiul tău pentru a ne ocroti. Ajută-mă cu harul tău să fiu un păstor bun pentru familia mea și să-i conduc pe cei dragi la pășunile veșnice.

Imaginea păstorului din Cartea lui Ezechiel

După ce am citit în Cartea lui Ezechiel despre judecata lui Dumnezeu cu privire la Israel și la națiunile păgâne, acum începem să citim promisiunea lui cu privire la mântuire. Această promisiune se concentrează pe câteva imagini pe care le vom analiza pe parcursul acestei săptămâni liturgice. Astăzi, analizăm imaginea păstorului și a oilor (34,1-31); vineri, vom medita cu privire la învierea morților (37,1-28). Atât Moise, cât și David erau păstori când au fost chemați de Dumnezeu să conducă poporul Său. Ca slujitor al lui Dumnezeu, Moise a condus poporul din Egipt prin pustiu timp de patruzeci de ani până la Țara Făgăduinței. El a fost cel care a mediat apă, pâine și prepelițe pentru popor. El le-a transmis Legea lui Dumnezeu și a fost mediatorul Legămintelor de pe Sinai și din Moab. David, ca rege al Israelului și ca slujitor al lui Dumnezeu, a condus poporul la victorie și a stabilit Ierusalimul drept capitala sa. El a adus Chivotul Legământului la Ierusalim și a pregătit totul pentru Templul pe care avea să îl construiască fiul său.

 

Cum îi pot imita pe Moise și pe David în calitate de buni păstori?

Promisiunea unui păstor divino-uman

Astăzi, Ezechiel denunță corupția și infidelitatea regilor lui Israel și Iuda. De fapt, doar doi regi iudei după David au fost regi buni: Iezechia și Iosia. Restul fie au trecut de la a fi buni la a comite răul, fie au fost răi în aproape tot ceea ce au făcut. În loc să hrănească turma lui Dumnezeu ca niște păstori buni, ei s-au hrănit pe ei înșiși. Au fost neglijenți, nu i-au sprijinit pe cei slabi, nu i-au vindecat pe cei bolnavi, nu s-au îngrijit de cei răniți, nu i-au adus înapoi pe cei rătăciți și nu i-au căutat pe cei pierduți. În loc să conducă și să guverneze cu blândețe și milă, ei au condus cu violență, forță și duritate. Din această cauză, Dumnezeu a declarat că El însuși va păstori poporul. El îi va hrăni. Îi va întări, îi va vindeca, le va îngriji rănile, îi va căuta și îi va aduce înapoi în turmă. După ce a declarat că își va salva turma și o va judeca, Dumnezeu promite că va stabili un singur păstor peste turma sa. Acest păstor va fi un descendent al lui David, slujitorul său. Acest păstor va paște turma lui Dumnezeu și va fi un principe în mijlocul ei. Un legământ al păcii va fi instituit. Jugul sclaviei va fi sfărâmat și poporul nu va mai fi chinuit de foame. În acea zi, „vor cunoaște că eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele și că ele sunt poporul meu, casă a lui Israél – oracolul Domnului Dumnezeu. 31 Voi sunteți turma mea, turma pășunii mele. Voi sunteți oameni, iar eu sunt Dumnezeul vostru” (Ez 34,30-31).

 

Cum pot să îl imit pe Păstorul dumnezeiesc?

Să răspundem la îndemnul lui Dumnezeu de a lucra în vie

În Evanghelie, aflăm că Dumnezeu vrea ca noi să participăm la edificarea Împărăției Sale. Toți creștinii împărtășesc funcția regală a lui Cristos prin botezul lor. Am primit darul libertății împărătești, astfel încât să putem învinge domnia păcatului din noi. Împreună acționăm pentru a instaura dreptatea în societate; împreună cu pastorii Bisericii, cooperăm prin diferite ministere la edificarea vieții Bisericii (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 908-912). Unul dintre modurile de a interpreta fragmentul din Evanghelia de astăzi este să vedem că unii răspund la chemarea lui Dumnezeu la o vârstă fragedă și își petrec întreaga viață lucrând în via lui Dumnezeu. Alții răspund mai târziu în viață și se dedică slujirii Împărăției Lui. Cristos, așa cum vedem în parabolă, nu încetează să cheme. El nu renunță. Își caută cu răbdare oile, le respectă libertatea și le îmbrățișează atunci când răspund. Dumnezeu cunoaște istoria fiecărei persoane, îi cunoaște talentele și punctele forte, precum și slăbiciunile și înclinațiile. El are libertatea de a ne răsplăti așa cum crede de cuviință. Învățăm astăzi că Dumnezeu este milostiv și îndurător, că abundă în generozitate.

 

Cum am răspuns chemării lui Dumnezeu?

Doamne Isuse, pot învăța atât de multe de la Tine ca Bun Păstor și Stăpân generos. Trebuie să-ți disting vocea în mijlocul zgomotului lumii, astfel încât să mă conduci la pășuni bune și să mă trimiți să lucrez în vie.

În ce moment al vieții am auzit chemarea lui Dumnezeu? Cum am răspuns acestei chemări? Pot să imit în această zi generozitatea lui Dumnezeu? În ce mod?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: