GLASUL CARE STRIGĂ ÎN PUSTIU

LECTURA I
Dumnezeu le va arăta tuturor strălucirea sa în tine.
Citire din cartea profetului Baruh 5,1-9
Dezbracă, Ierusalim, haina plânsetului tău şi a oprimării tale şi îmbracă frumuseţea gloriei care vine de la Dumnezeu pentru totdeauna! 2 Învăluie-te cu mantia dreptăţii care vine de la Dumnezeu, pune pe capul tău diadema gloriei Celui Veşnic! 3 Căci Dumnezeu va arăta la tot ce este sub cer strălucirea ta. 4 Căci numele tău va fi chemat de către Dumnezeu pentru totdeauna: “Pacea dreptăţii” şi “Gloria pietăţii”. 5 Ridică-te, Ierusalim, şi stai pe înălţime! Priveşte spre răsărit şi vezi adunându-se copiii tăi de la apusul soarelui până la răsărit la cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de memorialul lui Dumnezeu! 6 Au plecat de la tine pe jos, duşi de duşmani, dar Dumnezeu îi aduce la tine purtaţi cu glorie ca pe un tron regal. 7 Dumnezeu a hotărât să coboare orice munte înalt şi colinele veşnice, să umple văile ca să niveleze pământul, ca Israel să înainteze în siguranţă spre gloria lui Dumnezeu. 8 Pădurile şi orice copac plăcut mirositor îi fac umbră lui Israel la porunca lui Dumnezeu. 9 Dumnezeu îl va conduce pe Israel cu bucurie în lumina gloriei sale, cu îndurarea şi dreptatea care vin de la el.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3)
R.: Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi şi suntem plini de bucurie.
1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.
2cd Atunci se spunea printre neamuri:
“Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi
şi suntem plini de bucurie. R.
4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.
6 Plecând, mergeau şi plângeau,
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu veselie,
purtându-şi snopii. R.c
LECTURA A II-A
Să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,4-6.8-11
Fraţilor, îmi aduc aminte de voi totdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toţi, rugăciune pe care o fac cu bucurie 5 pentru participarea voastră la evanghelie din prima zi şi până acum. 6 Sunt încrezător că cel care a început în voi această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus. 8 Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe voi toţi cu aceleaşi sentimente ca ale lui Cristos Isus. 9 Şi pentru aceasta mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, 10 ca să distingeţi ceea ce este util, aşa încât să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos, 11 plini de rodul dreptăţii care se obţine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)
EVANGHELIA
Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: “Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Tu L-ai trimis pe Fiul Tău ca Mântuitor al meu și al întregii omeniri. Îți sunt recunoscător pentru darul mântuirii tale. Fă-mă să aud din nou glasul lui Ioan Botezătorul și să răspund cu generozitate îndemnului său de a mă căi și de a te întâlni în pustiu.
Vocea din pustiu
Istoria lui Isus, așa cum este relatată de Sfântul Luca, este o relatare integrată în istoria acestei lumi. Evanghelia lui Isus nu este un basm. Ea este reală. S-a întâmplat. Luca stabilește istoricitatea lui Isus atrăgând atenția asupra conducătorilor lumii din acea vreme, atât regi, cât și preoți. Aceasta este o invitație subtilă adresată cititorului de a vedea și de a scoate în evidență contrastele dintre autoritățile civile (împăratul, guvernatorul și tetrarhii) și autoritatea regală a lui Isus și dintre înalta preoție coruptă a lui Ana și Caiafa și adevărata înalta preoție, a lui Isus. Luca vorbește mai întâi despre Tiberius Cezar, care a domnit între anii 14-37 d. Cr. Cel de-al15-lea an al său de domnie corespunde toamnei anului 28 d. Cr. până la vara anului 29 d. Cr. Acesta a fost momentul în care Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în deșert. Ioan este împlinirea vechii profeții a lui Isaia. Ioan este vocea care strigă în pustiu, invitând poporul Israel să se pregătească pentru venirea Domnului și pentru ziua mântuirii.
Cum mă pregătesc eu pentru venirea Domnului în acest Advent?
Îndemnul lui Baruh adresat celor din exil
Prima lectură este luată din Baruh (5,1-9). Este un fragment care împrumută mult din profetul Isaia. Evanghelia de astăzi citează din capitolul 40 al cărții lui Isaia, la fel ca și pasajul din Cartea lui Baruh. Baruh a fost secretarul profetului Ieremia. Cartea lui Baruh reprezintă o colecție de scrieri mai mici reunite. Astăzi, citim de la sfârșitul celei de-a treia părți a cărții (Bar 4,5-5,9). Baruh a explicat deja că exilul babilonian a fost o modalitate prin care Dumnezeu și-a disciplinat poporul păcătos (Bar 4,5-20) și a anunțat că Dumnezeu își va elibera poporul din captivitatea babiloniană (Bar 4,21-29). În prima lectură de astăzi, îl auzim pe Baruh încurajând Ierusalimul că copiii săi se vor întoarce acasă (Bar 4,30-5:9). „La fel ca profetul [Isaia], Baruh invită Ierusalimul să îmbrace o vestimentație frumoasă (Is 52,1), o haină a dreptății (Is 61,10) și o diademă a gloriei (Is 28,5), să se ridice (Is 51,17) și să stea pe înălțimi (Is 40,9) pentru a-și vedea copiii duși acasă (Is 49,22) de la vest și de la est (Is 43,5). În acel moment, fiecare munte va fi îndreptat, fiecare vale va fi umplută (Is 40,4-5), iar calea lui Israel va fi umbrită de fiecare copac frumos mirositor (Is 41,19). Poezia subliniază abundența bunătății lui Dumnezeu pentru cei exilați” (Ignatius Catholic Study Bible: Jeremiah, Lamentations, and Baruch, 146). Citită împreună cu Evanghelia de astăzi, prima lectură indică sfârșitul exilului și începutul Noului Exod condus de Isus. Înaintemergătorul lui Isus, Ioan Botezătorul, îi invită pe oameni în pustiu pentru a-i pregăti pentru ziua mântuirii pe care Dumnezeu o va aduce prin Fiul său.
Ziua lui Isus Cristos
În lectura a doua, din Scrisoarea către Filipeni, Paul se referă la „Ziua lui Isus Cristos”. Acesta era un mod de a se referi la a doua venire (Advent) a lui Isus. Este un ecou al modului în care profeții foloseau expresia „Ziua Domnului” pentru a se referi la o zi viitoare de judecată asupra unui oraș sau popor. Paul îi îndeamnă pe filipeni să fie pregătiți pentru judecata finală care va avea loc la a doua venire a lui Isus. Deși tindem să ne gândim la Advent ca la un timp de pregătire pentru sărbătorirea Crăciunului și un timp în care ne amintim de prima venire (Advent) a lui Isus în trup, primele săptămâni ale Adventului sunt o invitație de a contempla și de a ne pregăti pentru a doua venire a lui Isus în slavă. Dacă suntem plini de credință, speranță și caritate, nu vom avea niciun motiv să ne temem de judecata finală. Paul, de exemplu, este încrezător că Dumnezeu va duce la bun sfârșit lucrarea bună pe care Dumnezeu a început-o în noi. Paul se roagă ca filipenii să crească în iubire, curăție și dreptate. Dumnezeu a inițiat viața harului în noi la Botez și este Cel care, cu umila noastră colaborare, o face să crească și să înflorească în fapte bune care ne conduc spre slava cea veșnică.
Vino, Doamne Isuse! Salvează-ți poporul. Învață-mă calea sfântă cale prin pustiul acestei vieți, calea care mă conduce la viața veșnică. Du la bun sfârșit lucrarea bună pe care ai început-o în mine.
Cum primesc în fiecare an invitația la pocăință a lui Ioan Botezătorul? Ajunge această invitație în „urechi surde”? Am de gând să celebrez în acest Advent Sacramentul Reconcilierii? Când analizez anul trecut, ce păcate necesită pocăință, și ce fapte bune necesită recunoștință?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
