O fetită de patru anișori îi spuse bunicii sale:

– Bunicuțo, închide ocllii.

– Dar de ce vrei să închid ochii, draga bunicii?

– Pentru că tata a spus că, atunci când tu vei închide ochii, noi vom fi milionari.

 

Nevinovăția fetiței scoate în relief egoismul tatălui său și, în același timp, teribilele lacune din educația pe care o primește.

A educa înseamnă, înainte de toate, a învăța să iubești. Egoistul este un analfabet în sfera afectivă. Tocmai de aceea, nu poate să educe, să învețe a iubi, întrucât nu știe să iubească.

Știe să iubească cel care este capabil să sufere pentru cei pe care-i iubește: „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât cel care-și dă viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

A educa în iubire înseamnă a dezvolta capacitatea de a te sacrifica. Este bine să ne întrebăm: ce capacitate de a iubi am? Sau, mai simplu: ce capacitate de a suferi, de a mă sacrifica am?

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013