GLUME ȘI BOMBOANE

Într-o școală de fete, o anumită zi pe lună era dedicată expunerii și adorării solemne a preasfântului Sacrament. Elevele, cu toată libertatea, treceau prin capelă, la ora stabilită, pe clase, timp de zece sau cincisprezece minute, conform vârstei pe care o aveau.

La început s-a dorit excluderea celor mai mici, deoarece nu înțelegeau mult la cei șase sau șapte ani ai lor. Însă au renunțat la idee: era suficient faptul că fetițelor le făcea o mare bucurie să-l viziteze pe Isus din preasfântul Sacrament. Domnului, fără îndoială, îi făcea mare plăcere să le vadă. În prima zi, fetițele au fost foarte atente și formale. S-au rugat și au cântat.

La plecare, una dintre ele a rămas la urmă. Când nimeni nu o putea vedea, s-a apropiat de altar și a pus lângă ostensoriu, recunoscătoare față de Isus pentru dragostea sa, o bomboană.

În clasă, i-a povestit despre aceasta colegei sale de bancă. Aceasta a rămas puțin cam tristă: și ea voia să-i facă un cadou lui Isus. Însă nu avea bomboane. S-a gândit câteva clipe și, în cele din urmă, s-a făcut lumină: a scris pe o foiță de hârtie, cu litere lăbărțate, o glumă care i-a fost spusă în pauză și care i-a plăcut foarte mult și s-a dus să o așeze lângă Isus.

Atunci când nu știm ce să-i oferim Domnului, e pentru că ducem lipsă de iubire. Dacă există iubire și simplitate, orice este binevenit. Cu siguranță că Isus a savurat din plin, din monstranță, acel dar.

Ce lecții ne dau copiii!