David, de patru anișori, îi pune întrebări mamei sale în timp ce aceasta este ocupată cu treburile ei:

– Mamă, ceasul a bătut de cinci ori, ce oră este?

– Este ora cinci, fiule.

– Și când bate de opt ori, ce oră este?

– Când bate de opt ori, este ora opt.

– Și când bate de zece ori?

– Este ora zece, fiule.

– Și când bate de treisprezece ori?

– Când bate de treisprezece ori, e cazul să-l ducem la reparat.

Primei greșeli trebuie să-i afli un remediu. Ar fi absurd să aștepți să bată de optsprezece ori. A aștepta înseamnă a mări dificultatea. Un proverb arab spune: „Cu cât mai mult întârzii în a-i expune medicului boala ta, cu atât vindecarea ei devine mai grea”.

Multe devieri și aberații mari în viață și-au avut originea în alunecări ușoare. Iuda a început furând din „ceea ce se punea în pungă” (In 12,6) și a sfârșit prin a-l vinde pe Domnul. Normal că nu se cade dintr-o dată.

Trebuie să veghem asupra acestor greșeli care nu par importante: „Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic și în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mari” (Lc 16,10).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013