GREUTĂȚILE, AFARĂ!

Jesus Urteaga redă într-o carte interesantă de-a sa, ,,Dumnezeu și fiii”, o povestioară clară și sugestivă. O mama, puțin expertă în pedagogie, îl pisa la cap pe copilul ei de opt-nouă ani cu bolile ,,bunicuțului”: ,,Nu fă gălăgie, că-l doare capul pe bunelul”; ,,Nu alerga, că-l deranjezi pe bunelul”; ,,Nu țipa, că-l necăjești pe bunelul” …

Vine momentul când puștiul rostește printre dinți:

-De-ar muri odată bunelul!

De multe ori Dumnezeu este prezentat ca o frână, ca un obstacol în fața a ceea ce cuiva îi place. Câți părinți, mai ales mame, conștient sau inconștient, le întipăresc copiilor lor aceasta imagine de Dumnezeu? Aceasta face ca ei sa-l vadă, în cele din urma, pe Domnul ca pe un obstacol, iar obstacolele, avem tendința de a le elimina.

Trebuie să înțelegem că singurul lucru pe care-l vrea Domnul este binele nostru. Ceea ce ne cere ar putea să ne coste, însă este ceea ce ne vine cel mai bine.

Pentru obstacol, se blestemă. Pentru medicament, daca ne vindeca, chiar daca amărăște, se mulțumește.

Dumnezeu nu este o piedica, un obstacol. Este cel mai mare stimulent în lupta de fiecare zi.